miercuri, 10 martie 2010

Unde este iubire, acolo este Dumnezeu.



Se spune ca omenirea este un organism unitar: batranul si tanarul, saracul si bogatul, femeia si barbatul, toate sufletele alcatuiesc un intreg. Suntem toti un singur trup, deosebindu-ne doar atat cat se deosebeste un madular de altul. Chiar statea si ma gandeam la acest detaliu, intr-o zi, in timp ce eram in metrou, privind chipurile oamenilor, care sunt parca la fel, dar atat de diferite. Trebuie indeplinita o desavarsire a unitatii. Astfel integrati, membrii umanitatii sunt ca un grup de calatori pe calea vietii, avand de atins aceeasi tinta, fiecare ingrijind de tovarasul de alaturi sa nu razleteasca, incat toti "sa fie una". Coeziunea marelui organism colectiv este asigurata, intre altele, de PRIETENIE si DRAGOSTE."
DESPRE PRIETENIE "-Prietenia, zice Sf Ioan, este unirea atat de stransa intre cel ce iubeste si cel iubit, incat sa nu mai fie doua persoane, ci un singur trup. Ea e tinta suprema pe care o au de atins fiii acestui pamant. Nimic nu doreste mai cu infocare Dumnezeu, decat sa vada pe oameni uniti prin legaturile cele mai stranse. De aceea, pe toate, incepand cu facerea omului si culminand cu intruparea Domnului, Le-a facut cu scopul acestei uniri." CUM SE CULTIVA PRIETENIA?" A nu avea prieteni, e un semn de meritata pedeapsa, pentru lipsa de ravna, atitudine si virtute. Nu este o imposibilitate sa ne facem prieteni, ca altfel nu ne-ar fi poruncit Domnul Hristos. Nu inseamna ca prietenia trebuie facuta cu orice risc si in orice conditii. O prietenie exista si intre cei rai. Intr-un fel oarecare si hotii iubesc pe hoti si ucigasii pe ucigasi. Prietenia aceasta nu e din constiinta, nu e din inina curata, din credinta, ci din rautate, fatarnicie si dintr-o inima mincinoasa. Nu-i nimic mai vatamator decat o prietenie rea. Adevarata prietenie nu se inspira din interese trecatoare, petreceri, servicii reciproce, diferente interesate, etc., ea nu poate fi nici calda, nici tainica, dureaza cat ele: o zi. O greseala mica, o pierdere baneasca, un sentiment de pizma sau slava desarta ajunge pentru a nimici o prietenie care n-are radacina spirituala. Prietenia, pentru a fi puternica si neschimbatoare, trebuie sa aiba temei, motiv si model pe Hristos, care si-a dat viata pentru prietenii Sai.
"Menirea prieteniei este de a se extinde in cercuri cat mai largi posibile. Daca doi sau trei, uniti intre ei, se departeaza de restul oamenilor, fugind si increzandu-se in altii, ei nu fac prietenie, ci o ruptura a iubirii, separatie, disensiune, ei vatama societatea si pe ei insisi. De aceea prietenia ar trebui sa cuprinda pe toti. Legatura prieteniei nu o poate stanjeni nici lungimea drumurilor, nici necuprinsul cerului, nici pamantul, nici moartea; e mai tare decat toate. Chiar daca o naste un singur suflet, le poate imbratisa pe toate.
Omul este opera lui Dumnezeu, numai ratacirea este lucrarea diavolului, omul trebuie deci sa iubeasca, numai ratacirea sau rautatea lui trebuie osandita. Ca sa ne pastram prietenii, trebuie mai intai sa-i respectam. Nu e nimic mai in stare a intretine prietenia ca staruinta de a incarca pe cel iubit cu afectiune. In acest scop ii vom considera superiori noua, fara sa ne consideram prin aceasta injositi. Prin aceasta te cinstesti pe tine insuti si-i faci si pe ei sa te respecte mai mult.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu