Iubirea adevarata e doar una.

Am nevoie de dragoste!, isi repeta parca printre cuvinte si prin ceea ce facea zi de zi Selma. Am nevoie de dragoste! Studenta la Facultatea de Fizioterapie din Timisoara, dar originara din Mangalia, m-a impresionat prin finetea mainilor sale, spunandu-mi ca si le ingrijeste in fiecare zi cu diferite creme si ca nu ii place sa si le simta obosite. Avea glasul cald si optimism in privire, dar parca ceva ii lipsea. Asezata confortabil pe o canapea, a inceput sa despice firul in patru si sa imi povesteasca ceea ce i se intampla:

M-a intrebat: Oare dragostea se explica? Oare cum explici tu o dragoste ce nu poate fi explicata? Nu i-am raspuns. Se vedea ca atribuie o atentie extrem de concentrata acestui subiect si ca nu a terminat aceasta intrebare retorica. Nu stia sigur daca vrea un raspuns de la mine sau daca inca mai cauta ea in mintea sau sufletul ei. De fapt, inca mai cauta, pentru ca a adaugat astfel:

Oare ce se va intampla daca o vei lasa sa-ti patrunda in inima? Cu siguranta vei suferi...si s-a lasat o liniste. Mi-a spus ca nu vrea sa fie intrerupta si doar sa o ascult. Parea destul de linistita si in acelasi timp agitata. Cred ca ceva ii lipsea. Am ascultat povestea si iata cum continua.

Nu sunt o persoana foarte sofisticata, dar cand sufar poti intrezari in mine ca de fapt salasluieste dragostea, o dragoste careia ii atribui valoare dincolo de orice ratiune. Si poate pentru unii e rau, poate pentru altii e bine, dar cred ca suferinta mea provine din prea multa dragoste si daruire. Stii? E atat de greu cand iubesti pe cineva si te lasa in asteptare...e ceva care te apasa, te masina in interior si chiar daca nu renunti la lupta, e cu atat mai greu pentru ca te convingi ca poate acest efort nu merita si iubirea nu face decat sa iti lase rani, care greu se mai vindeca. Si s-a lasat o tacere. Cred ca terminase ce avea de spus; intelesesem decat ca isi inecase acest of si a vrut sa se elibereze de sentimentul care o apasa si nu ii dadea pace.

I-am raspuns: "Rani adanci care greu se mai vindeca?" Dar Selma draga, sunt oameni care sufera de boli mult mai grave si merg mai departe cu optimism. Ce se intampla de fapt? Dragostea nu iti este impartasita, ai fost tradata, mintita? Mi-a raspuns repede si apasat :"Nu!" Am suferit singura din sentimente lasate in asteptare, mi-a facut prea multe iluzii cu dragostea, am cautat sa ating idealul si de fapt m-am jucat cu focul si cu sentimentele. Lupta cu trecutul, remuscarile si neimplinirile, vulnerabilitatile sentimentale, frustrarile acumulate, teama de a suferi si sentimentul de nesiguranta s-au creat in jurul meu, m-au acaparat. Si totusi....

Nu a mai spus nimic, s-a oprit din aceasta povestire si s-a uitat la mine, cerandu-mi parca ajutorul. O cunosteam de putin timp, insa stiam ca este o fata buna, sufletista si de incredere. Merita un raspuns, dar nici sa o lasa sa sufere mai mult. I-am spus asa:

Inteleg destul de bine prin ceea ce treci si eu am mai simtit acest sentiment de neimpartasire, dar esti o fire puternica, ai toata viata inainte sa inveti din greseli, ai deja o cariera pe care ti-ai format-o incet-incet (ea deja lucra in centre medicale de recuperare) si poti depasi totul cu rabdare, incercand sa te cunosti mai bine pe tine insati. I-am dat un citat care mi-a venit in minte si care se potrivea situatiei: " Daca nu-ti cunosti nici inamicul si nici pe tine insuti, este sigur ca te vei gasi in primejdie in fiecare batalie. Astel de oameni se numesc nebuni criminali. La ce se pot astepta ei decat la infrangere?". Si am inceput bineinteles sa rad, crezand va o voi mai inveseli putin. Am adaugat dupa ce ne-am mai relaxat putin, ca proverbul este foarte adevarat si ca daca te cunosti pe tine, devii liber si te afli in afara oricarui pericol. Ce sa mai adaugam daca ii cunoastem bine si pe ceilalti? Atunci avem toate sansele sa devenim lideri, nu?

Mi-a spus ca am dreptate. Si cu o lacrima in privire, o incerca acelasi sentiment de la inceput: "Am nevoie de dragoste!". Tot ce imi doresc este sa ma aflu in permanenta la adapostul cald si sigur al dragostei. Da, puterea de sacrificiu si adevarata iubire ne salveaza sufletul de la durerile acumulate. Si totusi...Oricat as incerca sa merg mai departe, oricat as incerca sa trec peste tot ce s-a strans in mine, oricat as ierta, sentimentul ranit va ramane, dar care poate fi vindecat cu foarte multa afectiune si rabdare. Cu sentimentele unui om nu te joci. Nici sa nu incerci asta, oricat de mult te-a ranit.

Simteam ca ma intereseaza din ce in ce mai mult povestea ei. Aveam sentimentul ca pot invata din aceste trairi ale sale. Desigur ca nu merita sa distrugi viata, inima, sentimentele nimanui, oricat de mult ar fi gresit acel om, dar mai ales al cuiva care te-a iubit enorm de mult. Dar uneori, viata ne impinge sa facem unele alegeri, de care nu suntem chiar mandri. Imi povestise in prealabil ca acest baiat de care ea se indragostise parea sa aiba ceva "defecte", pe care le trecuse cu vederea pana acum, care care deveneau din ce in ce mai suparatoare, deranjante, iar el nu dadea semne ca vrea sa le schimbe. Atunci, sigur eu am inteles ca ea nu mai putea avea rabdare si de aceea era nervoasa, suparata si ca o despartire nu le-ar face decat rau.

Am ajuns sa cred ca intotdeauna trebuie sa urmaresti in viata, sa-ti fie mai intai tie bine, apoi aproapelui; trebuie sa ne adaptam si noi cumva, nu?

Stiti ce mi-a raspuns in final? Timpul trece si nu vreau decat sa ma las iubita intr-o dragoste care sa ma faca sa traiesc nu doar sa supravietuiesc. Iubirile sunt multe, dar iubirea adevarata e doar una. Nu am facut decat sa o incurajez si sa ii spun ca viata este o mare incercare, in care avem atatea motive pentru a trai si a lupta pentru dragoste.

Acestea fiind spuse, este atat de bine si frumos cand toate merg bine si esti fericit, dar iata ca in acelasi timp fericirea iti poate fi umbrita de sentimente de incercare, tatonari, nesiguranta si poate fi dureroasa pentru ca nu se stie niciodata pentru cine vei suferi si daca va merita. Caci vorba aceea: "Mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima"!

Sa fim iubiti cu totii!

Sterge-ti lacrima iubite

Amintirile ma dor,

Au ramas doar vise ninse

Din iubirile ce mor

Sterge-ti lacrima iubite

Si tristetea din priviri

Am murit fara cuvinte

Am trait fara iubiri

Ne-am jucat cu vorbe goale,

Ne-am jucat cu amagiri

Am trait un vis de-o clipa,

Ne-am mintit cu dulci placeri

Sterge-ti lacrima din suflet

Si durerea din priviri

Ce-a fost ieri e azi cenusa,

Un mister de nicaieri

Nimeni nu va stii vreodata,

Ce-am iubit din ce n-a fost

Ce-am vorbit in necuvinte,

Ce-am pierdut si cu ce rost

Doar durerea va ramane,

Certitudinea de azi,

Amintirea gri a clipei,

Fara maine fara azi.

Te simt pierdut prin amintire, naluca a sufletului mut

Si totul parca ar fi o gluma, un joc prostesc, un vis urat

Si eu copil trezit in lacrimi, cu ochii plansi si suflet frant,

Ma regasesc la tine in brate, nu te-am pierdut nu m-ai pierdut.