Alege gandul ce-l gandesti...ajunge numai sa iubesti!

De multe ori ne este mai usor sa uram, sa ne refugiem in agresiune, sa spunem vorbe dure, jignitoare, sa ne suparam aproapele si sa ne luptam impotriva lui. Certurile, mania, supararile sunt din ce in ce mai raspandite la ora actuala si de multe ori distrug vieti, atat pe cea a carui te superi, cat si propria noastra viata.

Cel mai rau mi se pare sa tii o suparare in tine mai mult timp si sa nu iti dai seama cat rau se acumuleaza in tine si cat de greu si rau este pentru viata ta. Incet-incet se va transforma intr-o boala care-ti va seca adevaratele taine care salasluiesc in camaruta sufletului tau si cel mai important, izvorul iubirii. Deci, ceea ce se intampla, se afla in interiorul tau, iar tu nu esti capabil sa vezi. Acuzand pe altii, blamandu-i pe cei din jurul tau, nu vei termina acest capitol decat prin autodistrugere.

Se spune ca pentru a invinge adversarul trebuie sa fim alaturi de el, sa-l iubim, dar din ce in ce mai multi oameni cred ca reusesc sa invinga prin ura, vanitate, rautate, cand de fapt nu sunt decat niste invinsi, pierzatori care nu isi dau seama de aceste realitati. Nu mentionez un caz anume si nu dau exemple, petru ca aceasta lege a universului pare valabila de cand exista viata pe pamant.

Se pare ca uitam din ce in cel mai mult de rugaciune, pace, iertare pentru a-i putea elibera pe cei care ne-au gresit, iubirea reala transmisa pe carea iertarii si a lui Dumnezeu.

Un bun remediu pentru societatea din zilele noastre ar fi ca noi toti sa incetam sa mai uram, sa purtam suparare celorlalti care ne-au gresit, ci doar sa cautam sa intram in armonie cu noi insine, cu lumea in care traim, cu Dumnezeu si cu iubirea fata de cei dragi noua.

"Fara compasiune si ajutorarea aproapelui omul n-ar fi om".

Sa alegem asadar, sa facem macar oamenii de langa noi mai buni, sa le transmitem iubire si sa le daruim tot ceea ce avem mai bun.

Mai jos, va las sa va delectati cu o poezioara a lui Mihai Mehedintiu: Mi s-a parut potrivita si interesanta de citit:

Din glasul de inger se face senin

Soapte in crucea aprinsa etern
Daruri din stele, ecou de suspin,

Marea cuprinde un dor de infern.

Roua din suflet porneste-n torent,

Pietre s-alinta-n surasul de dor

Treci peste valuri si cresti mai ardent,

Cascada m-asteapta sa fiu iar decor.

Soare in pleoape apasa mai greu
Auzul vederii deschide o cale
Ascunzi o minune in sufletul meu

Copacul iubirii se urca la stele.

Ziua de maine mai staruie azi ,

Se uita la ieri sa-i fie credinta,

Totul, din foc si cenusa, in brazi,

Cercul durerii strapunge fiinta.