Copilaria este inima tuturor varstelor.

De vietuit, poate sa vietuiasca oricine, dar de trait nu poate sa traiasca decat oamenii cu sufletul viu, iar astfel de oameni sunt, adeseori fara sa stie, creatorii si beneficiarii artei de a trai.

"Din fericire exista pe lume COPILARIA".

Este varsta marilor superlative, pe care le merita viata, varsta celei mai pure sinceritati, a celei mai depline libertati, varsta viselor fara granita, varsta care traieste prin flori si se exprima prin exclamatii, varsta in care toti suntem frumosi.

De obicei, copiii spun ca au nevoie de dragoste, siguranta, lauda. Nimeni si nimic nu te face mai fericit decat familia ta. Pot spune ca in cadrul familiei, am gasit intotdeauna un climat de liniste, protectie, dragoste si intelegere.

Grija parintilor pentru pregatirea copiilor lor rezulta din faptul ca-si dau seama de exigentele vietii moderne. "Cei sapte ani de acasa" nu reprezinta o expresie depasita, ci o necesitate. Familia este scoala primelor emotii; ii invata pe copii sa fie fiinte sensibile, capabili sa-si insuseasca trasaturile morale ale persoanei.

Cunoscandu-ne bine familia, arborele genealogic, trecutul ei, putem gandi si simti ca marele povestitor Ion Creanga:

"Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti...parca-mi salta si acum inima de bucurie si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si parintii, si fratii, si surorile imi erau sanatosi si casa ne era indestulata."

COPII sunt ratiunea de a fi a familiei. Fiecaruia ii este data de natura masura de minte pe care a fost dat s-o aiba. Educatia poate sa dezvolte puterile mintii existente, nu poate pune insa ceea ce nu-i.
Si..."Pentru a trai prin oameni, trebuie sa stii sa te porti cu oamenii".

Acum sunt mare, iar azi, de 8 martie, ziua Mamei, o zi frumoasa inscrisa sub soare si fericita, imi amintesc cu drag de copilarie si strig si eu asemenea lui Eminescu:

"Astazi chiar de m-as intoarce,
A-ntelege n-o mai pot...

Unde esti copilarie

Cu padurea ta cu tot?"

Asadar, bucurati-va de copilarie, de copilaria copiilor vostri, de mame, de cei dragi, oriunde si in orice conditii. Daca exista chiar si cel mai mic motiv de fericire sau bucurie, atunci bucurati-va, lasand deoparte toate celelalte motive in aparenta mari si amenintatoare, care v-ar indemna sa fiti nefericiti. Fiti plini de iubire si plini de speranta. Iubirea exprimata sincer, prin gesturi simple de tandrete este singura sursa de bucurie, care nu numai ca este inepuizabila dar ne va atrage mereu si mereu in mrejele ei!