O viata avem, hai s-o traim, dar noi ne amagim si ne mintim si tot nu ne oprim...
Ce poate fi mai periculos decat sa te amagesti pe tine insuti si sa nu iti dai seama cand trebuie? Putem sa ne multumim cu triste amagiri, cu acest stil parca de "neajutorare", cu stari de disperare, cu trairi dureroase si pline de lacrimi? Nu, sigur ca nu putem, avem nevoie sa iubim, sa impartasim sentimente frumoase oamenilor, sa ascultam poruncile Domnului, sa ne salvam din acest chin care ne framanta pana in cele mai mici colturi sufletesti. Sa alegem directia unui proces de transformare si sa intelegem ca putem gasi sentimente adevarate, puternice si reale in oameni adevarati, puternici si cu picioarele pe pamant. Sa gasim in noi puterea sa gestionam ceea ce simtim in cea mai buna directie, indreptata mereu spre viitor.
Caci am zambit cand mi-a fost greu si-am zis mereu ca nu-i nimic. Si dupa toate care-au fost, stii ca vine si timp frumos ca-asa e scris: pentru ca asa a fost.
Ma urasti?!
Problema ta.
Ma iubesti?!
Ce bine! Demonstreaza-mi.
Rea?!
Cu cine merita.
Bunul meu simt?!
Depinde de al tau.
Prietenoasa?!
Da. Pentru ca vreau si pot.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu