luni, 16 august 2010

Mari involburate de probleme, de oameni, de situatii limita


Se spune si cred ca stim cu totii ca orice inceput are si un sfarsit. Acest inceput poate fi unul bun sau unul rau, depinde de cum alege fiecare sa il perceapa si sa il inteleaga in momentul in care constientizeaza finalitatea rezultatelor.
Omenirea a avut inca de la inceputuri un Creator, o Divinitate care a dat nastere la ceea ce azi putem vedea, admira in jurul nostru: munti spectaculosi, cascade impresionante, flori de tot felul, rauri si parauri frumos curgatoare, pasari si animale si aceasta enumerare poate continua la cata natura atotcuprinzatoare si puternica avem. Cu alte cuvinte, acest inceput si sfarsit a cuprins totul, a avut totul pentru o buna desfasurare a vietii intre oameni, liniste pe pamant si cultivare a credintei in Dumnezeu, dar cum ispita a stat la tot pasul intre stramosii nostri, in final aceasta a avut castig de cauza si astfel Raul si-a facut simtita prezenta printre oameni. Deci, tocmai de la inceputuri, finalitatea a fost una negativa, rea si pervertitoare pentru primii oamenii si bineinteles pentru generetiile urmatoare: pacatul stramosesc dainuie, continua sa existe, este clasificabil si cel mai rau este ca se transmite din generatie in generatie. Si-atunci ne intrebam poate firesc: la ce folos un inceput sau mai bine zis un nou inceput daca suntem supusi tot timpul greselii? Bine-bine, poti spune, nu pot sa nu initiez nimic acum pentru ca o sa fac pacate sau ca o sa fiu ispitit, e foarte simplu: asta-i viata, trebuie sa o acceptam si sa ne acceptam asa cum suntem, iar in acest sens voi da un exemplu:
1. Bancher, 50 de ani, casatorit, cu copii, vila, masina si conturi in banca. Oare ce crede acest om despre greseli, pacate, inceput si finalitate si oare ce crede despre Dumnezeu? Oare merge pe premisa ca nimic nu mai conteaza decat ca banul si bunastarea familiei sa primeze? Vom vedea in cele ce urmeaza.
Se spune despre bancheri ca sunt oameni intelepti, seriosi, cu studii economice temeinice, capabili sa conduca, cu un deosebit spirit intreprinzator si cu performante la nivel inalt. Un inceput bun, o caracterizare plina de perspectiva, dar in fond si in fapt, cine sunt acesti bancheri si ce fac ei? Intr-adevar, sunt oameni ca si noi, insa au o functie de conducere, sunt sefi, superiori, cu foarte multi bani, dar care isi asuma riscuri enorme cu banii oamenilor sau altfel spus, riscuri generate de ceea ce se poate intampla cu acestia. Un exemplu concludent este cazul directoarei de la Credit Europe Bank, care ii convingea de pe cei care veneau sa-si depuna economiile pentru ca se va ocupa personal de conturi. Nimic iesit din comun pana acum, insa in momentul in care esti acuzat de frauda informatica, acces neautorizat in sistemul informatic, fals in inscrisuri sub semnatura privata, inselaciune si delapidare, pacatul acestei doamne director graieste de la sine. Asadar, in acest caz, avem un inceput destul de promitator: o functie in structura de conducere, foarte multi bani pentru a trai cu mult peste limita decentei si mai presus de toate acestea o familie. Finalitatea? Arest pentru 29 de zile si posibilitatea de a-si petrece o buna parte a vietii in inchisoare.
2. Director S.C.......S.A., 43 de ani, casatorit, cu familie, apartament in Bucuresti, casa de vacanta la Snagov, masini si conturi in banci. L-am putea intreba pe domnul director despre cum a fost ajutat de Dumnezeu si ce sacrificii a facut dumnealui pentru a ajunge aici. Pai poate fi foarte simpla explicatia, dar pot exista mai multe variante, dar sa o dam exemplu pe aceasta: a inceput sa lucreze ca simplu inginer pe santier si pas cu pas a avansat la functia de director, urmand ca apoi sa isi infiinteze propria firma, sa se extinda de-a lungul timpului si astazi sa aibe un renume. In prezent, aceasta societate investeste foarte multi bani, incheie contracte cu statul din urma castigarii licitatiilor publice, cu incasarea comisioanelor si spagilor de rigoare s.a.m.d. Prin urmare, inceputul nu s-a lansat tocmai pe roze, ci a evoluat treptat si astazi persoana in cauza se bucura de rezultate exceptionale si profit de zeci, poate chiar sute de milioane de euro. Unde este pacatul, unde s-a gresit in acest caz?! Am fi tentati sa spunem ca niciunde, dar ia ganditi-va numai la faptul ca la un moment dat tu insuti, ca si director al societatii poti deveni proprietatea altcuiva si vei fi manevrat, condus dupa niste reguli si norme foarte stricte si severe in asa fel incat tu si angajatii tai va trebui sa lucrati ca niste roboti, chiar ca niste sclavi in beneficiul firmei, pentru ca deh, in zilele de azi nu ai incotro, nu ai unde s-o mai apuci in tara asta, te multumesti cu ce ai si atat, chiar de ai putin, tot mai putin... Deci, foarte usor poti sa decazi si sa fii inlocuit.
Am putea spune pana aici ca totul este logic. Vorbeam despre inceput si finalitate, dar tu chiar crezi ca asta e tot? S-a intamplat si s-a terminat? Nu, asa este, nu este tot. Sunt doar situatii limita care incep si se sfarsesc, dar atentie, sunt doar situatii date, intr-o anumita perioada de timp, oameni cu probleme, la fel, probleme care apar, se desfasoara si intr-un final se duc, tot intr-o anumita perioada de timp. Dar cum ar continua aceasta logica?
Daca inceputul si sfarsitul din cadrul anumitor situatii de viata ne sunt la indemana, atunci cum stam cu marele inceput si marele sfarsit? Logica functioneaza in continuare: stim si de marele inceput am putea adauga, dar oare tot asa stim si de mare sfarsit? Categoric NU. Pana acum, tot ceea ce s-a facut nu au fost decat simple aprecieri neconvingatoare, care inca se practica, dat fiind ca vedem din ce in ce mai des oameni care ies in strada si propovaduiesc a doua venire a lui Iisus. Ne lovim de obstacole greu de trecut, de boli, de accidente, de foamete, de razboaie, clima in continua schimbare, de bombe atomice, saracie, desfranare s.a.m.d. Oare aceasta sa insemne marele sfarsit? Asta sa ne fi pregatit Domnul Nostru? Eu una nu cred si sustin faptul ca cine greseste plateste, greseala fiind ori cu voie, ori fara de voie si ca de fapt omul constituie suma propriilor greseli pe care trebuie sa le plateasca cumva.
Esti bolnav? Nu-ti face prea multe griji. Dumnezeu stie de ce ti-a impovarat umerii cu aceasta greutate...sa nu iti para rau, sa te nu invinovatesti sau sa ii invinovatesti pe ceilalti, e durerea ta si trebuie sa ti-o accepti, sa ti-o asumi si sa te rogi sa iti fie bine. Asta nu inseamna ca ai fost pedepsit sau lovit crunt de soarta, ci s-a intamplat, poate nu din vina ta sau poate nu din vina altora, dar s-a intamplat cu un scop si unde mai pui ca daca iti poti duce boala cu tarie si optimism pana la sfarsit nu vei fi decat un om de admirat, apreciat si laudat ca un bun exemplu ce esti.
Iti este cald si nu mai poti de sufocare? Curg apele de pe tine de atata munca? Nu-i nimic, asta chiar nu este nimic in comparatie cu chinurile pe care le-a indurat Iisus pentru salvarea ta de la moartea vesnica. Din trupul tau curg ape de transpiratie, dar din trupul Mantuitorului au curs siroaie de sange pentru ca tu sa ai parte de mantuire, aici pe pamant si acolo sus in cer, de viata vesnica.
E adevarat, avem probleme multe, dar una dintre ele si cea mai importanta este ca oamenii din zilele noastre nu isi mai ajuta semenii, nu se mai gandesc si la ei, nu ii mai sprijina macar cu solutii, nimic. In zilele noastre, fiecare traieste pentru el, pentru propriul egoism.
Nu vreau sa ma gandesc la cifra ingrijoratoare a oamenilor saraci inregistrata in ultimii 20 de ani in Romania care de altfel a capatat dimensiuni si intensitati noi. Din pacate, se pare ca a disparut cu desavarsire preocuparea oamenilor nostri din conducere de combatere a saraciei, mai ales acum prin masurile drastice de reducere a salariilor precum si prin disponibilizarile atator oameni. Si este clar: nu se doreste, nu exista vointa sa se acorde acest ajutor pentru o viata decenta, sa se mai lupte pentru binele tarii, e foarte evident acest lucru pentru ca il simtim si il resimtim de atatea ori.
Milioane de oameni au uitat cum mai e sa zambesti, cum mai e sa te simti linistit si multumit inainte de culcare, cum mai e sa nu ai niciun stres...toate acestea sunt cu mult departe de realitate, realitatea fiind cu totul si cu totul alta: oamenii sunt din ce in ce mai adanciti in saracie, in datorii, stresati si manipulati, invartiti pe degete la locul de munca, chinuiti de soarele dogoritor, palizi si tristi la fata, aproape fara niciun Dumnezeu. Suntem o tara foarte afectata de marea involburata de probleme, iar bietii oameni sunt tot mai loviti de atatea necazuri si situatii limita...
Asta nu se numeste indeplinirea principalului obiectiv major al statului care ar trebui sa se ocupe de bunastarea si confortul cetateanului asa cum se intampla in alte tari, asta se cheama batjocura, nesimtire dusa pana la extrem si cred ca in curand ESEC fatal. SPERANTA mai este, dar nu stiu daca inca se mai poate aplica la noi in tara.

luni, 19 iulie 2010

Trec anii impreuna cu decoratiile vremii




Tristeti si bucurii
Orfani si multi copii
Abandonati si plini de veselii.



E lumea noastra dulce si amara
E chin si multi bogati in tara
Fie iarna fie vara.




Dureri si fericiri
Printre oameni si priviri
In suflet si-n iubiri.



E soarta pustiita si viata noua
In acceptare si visare...
E-acelasi gand ce vesnic moare.



Sunt noptile trecutului si zilele prezentului
Care se-opresc si-apoi se duc
Aici este sfarsitul si-acolo un mare inceput.



Si alta data nu-i acum
Dar e prezent cu urme de trecut
Ce inca arde si nu se face scrum.




In vremuri de demult si aste vremi
Ne luam subit dupa povesti
Iar soarele si luna impletindu-se cu norul de dureri
Vesteste ca astazi esti si maine nu mai esti.



Dar cat de greu te zbati...
Si-apoi usor in abis cazi
E timpul care trece, e timpul care vine
Si numai astazi nu e maine.



Trec anii impreuna cu decoratiile vremii.




vineri, 18 iunie 2010

Se schimba lumea, se schimba viata.


Se schimba lumea, se schimba viata
Se duc iubirile, apun sentimentele
Si noaptea, dar si dimineata
Facandu-si loc dezamagirile, tristetile.


Si azi e soare, e senin...
Dar maine ploua si e iar pustiu.
Se schimba lumea, se schimba viata
Durerile amestecandu-ni-se cu speranta.


Iata cum trece vremea in tacerea ei sub soare
Pe drumul scump al vietii
Prin zambete si clipe amare
Rapindu-ne armonios si anii tineretii.


Nu-i numara si lasa-i sa se duca
Curand vei sti ce lasi in urma
Se schimba lumea, se schimba viata de vrei sau de nu vrei
Si oare azi ai invatat ce-nseamna rostul ei?


luni, 7 iunie 2010

Moare cate putin...


CINE MOARE?


Moare cate putin
Cine se transforma in sclavul obisnuintei,
urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
Cine nu-si schimba existenta;
Cine nu risca sa traiasca ceva nou;
Cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste;


Moare cate putin
cine-si face din televiziune un guru.


Moare cate putin cine evita pasiunea,
Cine prefera negrul pe alb si punctele pe i,
In locul unui vartej de emotii,
Acele emotii care invata ochii sa straluceasca,
Oftatul sa surada
si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca
atunci cand este nefericit in lucrul sau,
Cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
Cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile responsabile.


Moare cate putin cine nu calatoreste,
Cine nu citeste,
Cine nu asculta muzica,
Cine nu cauta harul din el insusi.


Moare cate putin cine-si petrece zilele
Plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput,
Cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
Si cine nu raspunde, chiar daca stie intrebarea.


Evitam moartea putin amintindu-ne intotdeauna ca a fi
viu cere un efort mai mare decat simplu fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida!
Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te de soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa-ti fie foame, sa-ti fie foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
Doreste-ti asta in fiecare zi...
Pablo Neruda, Cine moare?

Traiesc prin poezie, "mor" cate putin tot prin poezie...ma eliberez, iubesc, mai am puterea sa visez si realizez ca viata este mult mai frumoasa cand te preocupi de binele sufletului, caci ce poate fi mai bine si placut decat sa ai un suflet linistit?...Doreste-ti asta in fiecare zi...

miercuri, 2 iunie 2010

Nori negri de furtuna




Din norii negri de furtuna
Iese incetisor maiastra luna
Cu a ei splendoare de poveste
Sa ma inspire, sa imi aline iar iubirea
Ce-a fost si astazi nu mai este.


Si iar va fi furtuna...dar...
De ce sa fie iar furtuna
Cand eu visez sub clar de luna?
De ce sa pierd iubirea ta?
Daca azi esti fericirea mea?



Sunt sclava norilor ce au patruns
In sufletul ce neclintit isi cauta iubirea
In vremi intunecate ca un ghem intrus
Ce sta-naintea mea cu amagirea.


Dar nu! Sunt libera, regina nestiuta a noptii
Si-n tot cuprinsul tarii mele
Veniti alaturi, veniti cu totii
Sa fim un neam unit...de stele.


vineri, 28 mai 2010

Juego de palabras - Joc de cuvinte







Juego de palabras en la orilla de Borcea - Joc de cuvinte la malul bratului Borcea








NO PASA NADA
NADA PASA
...TODO PASA...


Todo lo que se hace, se hace para el futuro, de mi, de ti, de nosotros, de todos.

Y ahora:


- Inventate sentimientos que no existen...
- Dibuja planos que no tienen limites...
-Ensename vivir la alegria mas corta que hay en el mundo...
-Realiza lo que otros no han conseguido realizar...

y luego preguntate:


Por que va a ser tormenta en mi corazon
Cuando mi alma esta sonando bajo la luna?
Por que querrer perder tu amor?
Si es que ahora yo te amo mas que nunca?



NO PASA NADA...solo que...TODO PASA...

Asi que PASATE LA VIDA disfrutando todo lo hermoso de tu alrededor, queriendo, inventando, dibujando, ensenando a los otros las alegrias que hay sobre la tierra, realizando las cosas que nunca se realizaron y despues AMA profundamente.




NU SE INTAMPLA NIMIC
NIMIC NU SE INTAMPLA
...TOTUL TRECE...

Tot ceea ce se face, se face pentru viitor, pentru viitorul meu, al tau, al nostru, al tuturor.
Si acum:

- Inventeaza sentimente care nu exista...
-Deseneaza planuri care nu au limite...
-Invata-ma sa traiesc bucuria cea mai scurta care exista in lume...
-Realizeaza ceea ce altii nu au reusit sa realizeze...
si apoi intreaba-te:

De ce sa fie iar furtuna
Cand eu visez sub clar de luna?
De ce sa pierd iubirea ta?
Daca azi esti fericirea mea?


NU SE INTAMPLA NIMIC...doar ca...TOTUL TRECE.

PETRECE-TI VIATA bucurandu-te de tot ce este frumos in jurul tau, iubind, inventand, desenand, invatandu-i pe altii bucuriile care exista pe pamant, realizand lucrurile care nu s-au realizat niciodata si apoi, IUBESTE profund.


Este juego de palabras lo he escrito en Calarasi, en la orilla de Borcea, que la podeis ver en la foto.

Acest joc de cuvinte l-am scris in Calarasi, pe malul bratului Borcea, pe care il vedeti si in poza.


Calarasi, 26.05.2010












miercuri, 19 mai 2010

Dureri neintelese







Traiesti in lumea viselor marete
Ranesti usor fara sa-ti pese
Si uiti adesea suferinta sa
Gandindu-te cu jale doar la a ta.



Uiti cum lacrimile ti le-alinai la pieptul sau
Cand era bine, cand ti-era greu
Si-acum ti-arunci amarul peste dureri neintelese
Lasand in urma doar file triste de poveste.





E trist...esti trist si plangi cu lacrimi triste
Cu suferinta in inima care a iubit profund
Ce neinteles ai fost la mine-n gand,
...Si oare, Doamne...pana cand?

luni, 17 mai 2010

Trandafirul,mireasma imbietoare, legenda, poezie...
















"Unul dintre cele mai rele lucruri legate de natura umana este ca tindem sa uitam sa traim. Visam cu totii la nu-stiu-ce gradina magica cu trandafiri in loc sa ne bucuram de trandafirii care cresc chiar in fata casei noastre."
Oare ne-am gandit vreodata: De ce trandafirii sunt florile care ne trezesc in noi atatea dovezi de dragoste?Poate ca nicio alta floare din gradina Domnului nu ne face sa simtim puterea iubirii, asa cum o face TRANDAFIRUL.
Sa nu uitam sa iubim trandafirii, simbolul iubirii, al caror parfum ne invaluie de mistere si amintiri de neuitat.
Furati de grijile cotidiene, prinsi in activitatile de zi cu zi, uitam sa ne oprim din cand in cand in fata naturii, sa-i admiram frumusetea ei si sa o salutam asa cum se cuvine.
Acesta este un elogiu adus Reginei florilor care impodobeste Gradina Edenului, minunatele gradini suspendate ale Semiramidei, tesandu-si secret, in seva, viitoarele flori rosii sub caldele ploi de primavara.
Divina Sappho (600 i.e.n.), nu intamplator a numit trandafirul "Regina florilor", lasand in urma soapte si legende.
"Se spune ca, demult, pe meleaguri indepartate traia cea mai frumoasa fata de pe lume- Rodante, a carei frumusete de neasemuit cucerea inima oricarui muritor. Dar ea iubea Soarele, ignorand insistentele tinerilor care doreau sa o peteasca. Intr-o zi, suparati pentru ca nu sunt luati in seama, i-au spart usa casei dorind sa o rapeasca. Atunci zeita Diana s-a mahnit ingrozitor si a transformat-o pe tanara fata in trandafir pentru a o proteja, iar pe tinerii indragostiti in spini, ca sa-i ramana pentru totdeauna aproape".
Trandafirul, nascut dintr-o poveste de dragoste, a devenit cel mai sincer mesaj de dragoste si izvor de inspiratie pentru scriitori si poeti.
Zahaia Barsan, transpune in versuri povestea de dragoste a unui tanar, care, in fiecare noapte, ii oferea iubitei un trandafir colorat cu sangele lui. Iubirea si sacrificiul sunt dovada suprema a implinirii:

"In cantecele acestea este sufletul din mine/Pe care-l las aicea sa cante langa tine,/Sa-ti insenine gandul si viata-n viitor/Si noptile de vara cu farmecele lor." (Trandafirii rosii).

"Poezia este trandafirul ce creste in potirul de aur, sufletul frumos " spunea (Eminescu).


Si pentru mine este un izvor de inspiratie aceasta delicata si eleganta floare, de aceea am transpus si eu in versuri o mica poezioara:




Un trandafir ti-e drumul vietii
E alb, e rosu, roz sau albastrui
Ce-ti bucura privirea in anii tineretii
Si-apoi se frange in ochii mei caprui.


E de la tine floarea dragostei imbietoare
E glas de pasiune in roua de petale
Asemeni sentimentelor ce-nvie primavara
Si apoi se scutura si vine toamna.


Dar...rand pe rand au sa mai vina
In calea mea, sa ma inspir
Care a inflorit in taina, in ganduri de iubire
Acelasi trandafir ce vesnic moare-n mine.















sâmbătă, 8 mai 2010

E usor a scrie versuri...creatie proprie


Intr-un cerc prapastios

te zbati

Doar lacrima-ti mai cade

Si inima-ti mai bate.


Te uiti in jos si suferi

Te uiti in sus si plangi

Alunga-ti starile febrile

Si roaga-te...sa-ti fie bine...


Durerea zace si iar e suferinta

Oare din tine va rasari

vreo falnica credinta?


Tu vei strabate viata...

De-a pururi viata sfanta

Prin ploi de lacrimi reci si bucurii amagitoare

In care suntem toti

O floare trecatoare.


miercuri, 28 aprilie 2010

Tu cand ai facut o schimbare in viata ta?




Ne obisnuim zi de zi cu viata pe care o avem si ideea de schimbare de multe ori ne terorizeaza. Dar schimbarile sunt necesare in viata noastra. E greu sa schimbam lucruri, ne este frica de cele mai multe ori cand schimbam ceva important pentru ca nu avem siguranta ca va fi de bine. De multe ori nu este de bine, alteori da, dar de fiecare data schimbarile aduc in mod sigur o invatare si bineinteles, evolutie.
Adesea stim ca o schimbare va fi de bine dar nu vren sa trecem peste ea, pentru ca nu avem energie. Ocupati cu problemele de zi cu zi, nu vrem sa adaugam alte preocupari. Dar ce frumos este atunci cand spunem "pana aici, mi-a ajuns!" Schimbarea este in fata noastra, este cea mai frumoasa varianta si pe langa asta, cu ea se hraneste persoana noastra. Cand schimbarea este atat de necesara incat nu mai exista altceva, ne gandim zi de zi la momentul in care se va intampla si nu mai putem sa asteptam sa aiba loc.
Oamenii sunt greu de suportat uneori si noi trebuie sa facem compromisuri ca sa nu riscam alte lucruri importante. Oamenii stiu acest lucru si de multe ori profita, pentru ca stiu ca tu ai nevoie de ei, pana intr-o zi cand spui "pana aici, mi-a ajuns" si ce frumos este!!


Ma gandesc mult la schimbare in aceste zile frumoase si imi vine in minte o melodie de la "Chamba", unde cantareata spune "en el cambio esta la evolucion" (in schimbare este evolutia) si asa este...


Ce zi insorita! Astazi soarele straluceste asa de frumos incat nu avem cum sa nu-l primim in sufletele noastre. E o mica schimbare sufleteasca.
Ei bine, m-am oprit putin, facand aceasta scurta paranteza, pentru a lua o pauza de la citit: astazi voi sustine un proiect la master impreuna cu cateva colege al carui subiect este chiar despre schimbare si rezistenta la schimbare. Voi contura cateva elemente esentiale despre aceasta notiune si astfel ma voi ajuta si pe mine in sustinerea acestui proiect.


Se spune ca singura constanta din lume este "schimbarea".


In momentele de criza existentiala sau financiara, oamenii simt nevoia de a reflecta la o schimbare in modul lor de viata, in cariera sau in afaceri. Pana la urma trebuie sa intelegem aceasta nevoie si sa constientizam faptul ca o continuare a comportamentului nostru nepotrivit, agresiv, violent, a atitudinilor noastre necorespunzatoare fata de ceilalti, a delasarii, urii, abandonului, uitarii, lovirii, jignirii, maltratarii, in mod inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, vor conduce la situatii critice intre oameni si vor distruge relatiile dintre oameni.

Schimbarea porneste din iubire, din suflet, din iertare, din dorinta de a ne proteja semenii, de a face sa le aratam celor din jur ca ne pasa si ca le vrem binele.
In esenta, cred ca trebuie sa cunoastem si sa intelegem aceste nevoi si trebuie luat in considerare caracterul construit al schimbarii. Schimbarea nu este naturala, este o problema care necesita cercetare. Ea nu trebuie inteleasa ca o criza si nici macar ca un simplu proces de adaptare sau dezvoltare, ci mai degraba ca manifestarea unei multitudinii de mutatii in cadrul nostru interior.

Dupa parerea mea, schimbarea este un proces necesar, pentru ca doar astfel vom da curs progresului dar si modului de percepe clar anumite situatii.


Cand va ganditi la schimbarile care au loc, la ce va ganditi mai exact?


Iata mai jos, cateva intrebari care sa va ajute sa cautati aurul in fiecare experienta:


- Ma face aceasta schimbare mai puternic?

- Am invatat lucruri noi despre mine?

- M-a facut sa devin mai constient, din punct de vedere spiritual?

- Am invatat cum sa ma ridic deasupra problemei, pentru ca am fost nevoit/a sa o fac?

- Am invatat ce este cu adevarat important si ce conteaza cu adevarat in aceasta situatie?

- Am acum mai multa compasiune fata de ceilalti aflati in suferinta sau in nevoi?

- Care unt binecuvantarile din aceasta schimbare de viata?

- Asumarea raspunderii ma ajuta sa ma simt mai stapan pe viata mea?

- M-am rugat pentru ajutorul spiritual in aceasta schimbare?

- Vreau sa accept ajutorul?

- Pe cine trebuie sa iert?


CONCLUZIE:


FA O SCHIMBARE IN VIATA TA daca doresti ceva nou pentru maine, pentru saptamana viitoare, pentru toti acesti ani frumosi ai vietii!!!




vineri, 23 aprilie 2010

Egosimul.







Un jurnalist si filosof francez, Andre Frossard, spunea intr-una din lucrarile sale ca "Egoismul este unul dintre cei mai mari inamici ai fericirii umane".
Egoismul reprezinta sursa multor conflicte. Fiindca egoistul nu se gandeste decat la el. Face orice pentru nevoile lui, calcand in picioare pe ceilalti pentru atingerea scopurilor sale. Pentru asta are nevoie sa domine. Nu poate sa traiasca in egalitate. Egalitatea da drepturi celorlalti pe care numai el vrea sa le aibe.
Egoistul se crede centrul universului. Totul trebuie sa graviteze in jurul lui, cand vrea el, cum vrea el. Pentru un egoist, ceilalti nu pot trai cum vor ei, ci cum vrea el. Fara sa se gandeasca la ceilalti, nu ii poate intelege. Nu poate intelege ca poate au alte dorinte, alte nevoi.
Cei ce traiesc cu un egoist, sfarsesc prin a se indeparta de el. Fiindca cu totii vrem sa existam, vrem sa fim acceptati si iubiti pentru ceea ce suntem. Vrem sa fim respectati in complexitatea fiintei noastre iar egoistul nu este capabil sa faca asta. Mai trist este ca egoistul nu-si da seama ca e egoist. Ramanand singur, nu isi pune problema ca anumite lucruri s-au produs din cauza lui, ca anumite incapacitati i-au facut pe ceilalti sa se indeparteze de el. El are intotdeauna dreptate. Nu poate sa iasa din sine, sa se priveasca, sa analizeze. Dupa el, ceilalti gresesc constant. ( ce ironie, nu?).
Cand ceilalti se indeparteaza de el, se simte frustrat si se victimizeaza. Nu intelege de ce se simte rau. Nu poate sa se gandeasca ca se simte asa fiindca e singur. Ca este om si are nevoie de ceilalti. Ca asta e natura umana. Ca de-asta traim inconjurati de oameni. Ca trebuie sa traim cu ei. Ca avem nevoie unii de ceilalti, ca nu putem trai singuri si chiar daca traim, traim prost. Si pentru a trai cu ceilalti, trebuie sa ii putem lua in calcul si pe ei, nu numai ca satisfacatori ai nevoilor noastre. Si ca nu putem sa facem celorlalti lucruri care nu ne plac noua ( cum spune proverbul). Ca in definitiv nici nu-i dificil daca ne gandim la acest lucru inainte sa intreprindem o anumita actiune. Dintr-odata totul devine foarte simplu. Ceilalti sunt oameni ca si noi si nimanui nu-i place sa stea langa cineva langa care nu simte ca traieste.
Este foarte adevarat ca, astazi cand totul se misca foarte repde, cand viata este extrem de complexa, cand trebuie sa facem milioane de lucruri intr-o zi, sa fim cei mai si cei mai, disponibilitatile pentru cei din jur sunt reduse. Atunci, fara sa vrem, facem lucruri care-i pot rani pe ceilalti.
Si in acelasi timp, pentru a putea supravietui, fiecare dintre noi are nevoie de o doza minima de egoism. Devine problematic in momentul in care doza este prea mare si face rau celor din jur.


Sa nu uitam sa-i respectam pe ceilalti ca pe noi insine.

Sa nu uitam ca avem nevoie unii de ceilalti.
Ca nu putem trai izolati.

Ca avem nevoie de comunicare.

Ca este necesara echilibrului nostru.

Ca avem nevoie sa impartim cu ceilalti tot ce ni se intampla.
Ca pana la urma este cea mai mare bogatie pe care o ai. Bogatia de a fi inconjurat de oameni.

De a putea trai cu ei.

De a fi fericit cu ei.

De a nu fi singur.


Nu fiti egoisti, veti da nastere celui mai mare haos launtric, veti perturba cele mai frumoase sentimente, va veti dezumaniza si veti face mai mult rau decat bine celor din jurul vostru. Nu veti mai avea identitate in fata lui Dumnezeu, oamenii va vor confunda cu vanitatea, ignoranta, rea-vointa si se vor retrage din vietele voastre atunci cand va asteptati mai putin, lasandu-va stingheri.
Nu va creati o lume doar a voastra, stiind ca aveti nevoie sa fiti inconjurati de oameni, sa traiti linistiti, impacati si fericiti, alaturi de acestia.
Daca ne uitam in jur, privind locul unde traim, mediul care ne inconjoara, observam ca suntem complet dependenti de acest mediu si mai ales de oameni, alaturi de care cultivam sau ar trebui sa cultivam toate valorile pozitive si morale, insa problema pe care o avem este ca nu intelegem legile naturii si lumea in care traim si astfel presupunem ca acestea ar fi egoiste: daca vor face o fapta buna atunci si ele vor face ceva frumos pentru noi. Asta pentru ca firea noastra e din ce in ce mai egoista.

Dar ceea ce ni se cere, de altfel si singurul lucru, este sa tindem catre Creator cu toata fiinta noastra, sa intelegem problemele si dorintele noastre, sa ajutam oamenii si sa-i respectam, sa fim buni inainte de toate si cu sufletul smerit. Sa incetam sa fim avari, materialisti, sa gandim urat despre ceilalti si sa fim egoisti, caci:

"Oare cati dintre noi traim cu adevarat impacati cu noi insine si cu ceilalti? si "Oare cati nu comitem nelegiuri si pacate din aceasta non-valoare nemiloasa, numita egoism?

Va scriu mai jos o poezioara de suflet, care sper sa va incante:

Rodul Duhului


Rodul Duhului bogat toarna-l Doamne la nevoi,
Dragostea cea mai curata sa se tese printre noi.
Indelunga Ta rabdare dovedita-n veacuri mii,
Lasa-mi-o mai arzatoare sa te-astept pana ce vii.
Bunatatea Ta de Tata fa sa o arat mereu,
Printr-o facere de bine pentru cei din jurul meu.
Da-mi credinta si putere in trairea, lupta mea,
Sa ma apere-n durere cat o fi vremea de grea.
Bucuria ta cea sfanta toarn-o Doamne-n viata mea,
Precum ingerii iti canta, glasul meu la fel as vrea.
Da-mi blandete si-ndurare, bun sa fiu pe-acest pamant
Tine-ma Isuse tare, ascultand al tau Cuvant.
Si ajuns pe patul mortii, lasa-mi pacea-n suflet lin
Sa luceasca-n bezna noptii, ca luceafarul senin.























marți, 20 aprilie 2010

Astazi, 20 aprilie 2010 va spun o legenda.


Legenda spune ca Moise a stat odata in meditatie langa o fantana. Un drumet s-a oprit sa bea din fantana si, cand s-a aplecat, i-a cazut punga de la cingatoare. Omul a plecat. La scurt timp, un alt om a trecut pe langa fantana, a vazut punga si a luat-o.
Putin mai tarziu, un al treilea s-a oprit sa-si potoleasca setea si s-a culcat apoi la umbra fantanii. Intre timp, primul a descoperit ca-i lipsea punga si, dandu-si seama ca nu putuse sa o piarda decat la fantana, s-a intors, l-a trezit pe cel ce dormea acolo (care, desigur, nu stia nimic) si i-a cerut sa-i inapoieze banii. Intre cei doi a urmat o discutie apoi s-au infuriat si primul l-a doborat pe celalalt.
Martor la acestea, Moise i-a spus lui Dumnezeu: Vezi, de aceea nu cred oamenii in Tine. E prea multa nedreptate si rau in lume. De ce a trebuit ca primul trecator sa-si piarda punga si sa devina apoi un ucigas? De ce a trebuit ca cel de-al doilea sa gaseasca punga cu banii pentru ca nu muncise? Al treilea era complet nevinovat. De ce a fost omorat?
Dumnezeu a raspuns: Iti explic doar o singura data. N-o pot face la fiecare pas. Primul trecator era fiul unui hot. Punga contine banii furati de tatal sau de la tatal celui de-al doilea trecator care gasind punga, n-a luat decat ceea ce i se cuvenea. Al treilea era un ucigas a carui crima nu avea sa fie descoperita niciodata si care a primit de la primul pedeapsa pe care o merita.

Pe viitor sa crezi ca exista un sens si o dreptate in tot ce se intampla, chiar si atunci cand tu nu le intelegi.


Ei bine, sper sa va placa cand o cititi, caci aceasta legenda este foarte inteleapta, captivanta, emotionanta si numai buna sa ne faca sa reflectam pentru o clipa. Ea ne vorbeste despre relele care se isca intre oameni, nedreptati, despre crima si pedeapsa, nevinovatie, meditatie si nu in ultimul rand despre puterea divina, care da sens vietii noastre in tot ceea ce ni se intampla, "chiar si atunci cand tu nu intelegi".
Consecintele actiunilor noastre patimase pot fi de multe ori nefaste si nu fac decat sa ne tulbure vietile, pentru ca de multe ori tendinta oamenilor este sa judece dupa aparentele inselatoare. Prin urmare, toate nedreptatile si relele din aceasta lume isi gasesc radacinile undeva in urma, de unde putem apoi sa intelegem si sa tragem concluziile potrivite pentru intelegerea vietii, care de fapt rezida in credinta in Dumnezeu.

Putem spune astfel: Credinta in Dumnezeu este unicul raspuns la taina raului.


Traduccion al espanol:

La leyenda dice que una vez Moises meditaba junto a una fuente. Un viajero se detuvo para beber de la fuente y, al doblarse, se le cayo la bolsa del cinturon. El hombre se fue. Pronto, otro hombre paso por la fuente, vio la bolsa y se la llevo.
Poco despus, un tercero se detuvo para calmar su sed y luego se durmio a la sombra de la fuente. Mientras tanto, el primero descubrio que la bolsa le habia desaparecido y al darse cuenta de que no habia podido perderla que en la fuente, volvio, desperto al hombre que dormia alla arriba (que, por supuesto, no sabia nada) y le pidio que le devolviera el dinero. Entre las dos personas empezo una discucion y luego se enojaron y el primero le derribo al otro. Testigo de esto, Moises le dijo a Dios: Mira, es por eso que la gente no cree en Ti. Es demasiada injusticia y mal en el mundo. Por que el primer viajero tuvo que perder la bolsa y luego convertirse en un asesino? Por que el segundo tuvo que encontrar la bolsa con el dinero para el que no habia trabajado? El tercero era completamente inocente. Por que lo mataron?
Dios respondio: Te explico solo una vez. Que lo puedo hacer a cada paso. El primer viajero era el hijo de un ladron. La bolsa contiene el dinero robado por su padre del padre del segundo viajero que al encontrar la bolsa, tomo solamente lo que le correspondia. El tercero era un asesino cuyo crimen no debia ser revelado nunca que recibio del primero la pena que se merecia.

En el futuro piensa que hay una manera correcta y una justicia en todo lo que sucede, incluso cuando no las entiendes.


Bueno, espero que les guste cuando lean, porque esta leyenda es muy sabia, emocionante y buena para hacernos reflexionar por un momento. Ella nos habla de los males que comienzan entre las personas, las injusticias, el crimen y el castigo, la inocencia, la meditacion y por ultimo pero no menos importante sobre el poder divino que da sentido a nuestras vidas en todo lo que nos sucede, " aun cuando tu no entiendes".
Las consecuencias de nuestras acciones apasionadas pueden ser malas y no hacen mas que perjudiciar nuestras vidas que a menudo la gente tiende a juzgar por la apariencia enganosa. Por lo tanto, todas las injusticias y los males de este mundo tienen sus raices en alguna parte detras, y entonces comprendemos y extraemos las conclusiones para entender la vida, que en realidad se encuentra en la fe en Dios.
Podemos decir lo siguiente: La fe en Dios es la unica respuesta al misterio del mal.

joi, 15 aprilie 2010

Vai mie daca nu iubesc.


Aduna-ti toate puterile, linisteste-te, sterge-ti lacrimile si uita-te la ceas. E acolo, atarnat sus in perete de ani buni, ceasul care iti masura zilele cand plecai la scoala, cand te intorceai si iti mai ramanea atat de putin timp pentru studiu. Acum esti mare, ai trecut asa de frumos prin mrejele copilariei, te-ai destins in decorul prieteniilor, zilelor care parca nu se mai sfarseau alaturi de colegii de scoala, iar azi te mandresti ca ai terminat o facultate.
Da, am terminat o facultate, spui, dar la ce folos daca nu am un servici, daca aflu peste ceva timp ca acea facultate nu era acreditata si nu am capatat mai multa experienta dedicandu-ma cel putin voluntariatelor sau practicii neplatite? Traiesti ca un copac bine infipt in pamant, dar ale carui crengi se clatina in nestire. Nu vrei sa crezi ca viata ta e doar o viata banala, anosta, ma trezesc, mananc si apoi mai ies din casa sa ma mai intalnesc cu prietenii sau sa merg la shopping. Incepi sa te opresti din plans, uitandu-te la ceas, de asta data la ceasul de la mana, pe care ti l-a oferit in dar iubitul tau, cu ocazia zilei tale de nastere. E primul cadou de la el, e primul gest frumos pe care l-a facut de cand sunteti impreuna, un ceas. Un ceas...si incepi sa iti aduci aminte cand ti l-a pus cu drag la mana si reflectezi putin: mi-a daruit timpul care sta intre noi, orele care se scurg neincetat fara el, teama de a ramane cu mana stanga despartita de ceas si de timp, in caz ca mi-l va fura careva.

Te intinzi in pat, trupul cazandu-ti obosit peste cearceaful de bumbac in acel pat frumos aranjat, sperand ca poate iubitul tau se va gandi sa iti faca o vizita neasteptata, mai ales ca nu mai trecuse pe la tine de aproximativ doua saptamani.

Inchizi ochii, iti deschizi sufletul si te gandesti din nou la el. Cand iti intra cineva in suflet, cand te implici trup si suflet intr-o relatie, nu are cum sa iti mai iasa de acolo chiar si atunci cand stii ca ai alaturi o familie care te iubeste, frati cu care sa imparti problemele si bucuriile tale, prieteni pe umarul carora sa iti plangi suferinta si sa te descarci. Da, o iubire adevarata iti ramane in suflet, pe veci.

Esti singura in camera ta, cu ceasul la mana, imbracata intr-o rochita de vara si cu toate amintirile frumoase pe umeri. Ai vrea sa fie langa tine, dar el este departe, ai dori sa te stranga in brate, dar stii ca te amagesti pentru ca este imposibil si te intrebi daca va veni weekend-ul viitor la tine sa fiti din nou impreuna. Iti spui pe de-o parte ca ai vrea sa vina, dar pe de alta parte ca ai vrea sa-l mai tii putin la distanta si sa inventezi o scuza. Nici tu nu stii ce vrei, esti mai tot timpul confuza, dai prea repede frau sentimentelor si gandurilor, iar apoi constati ca nu ai procedat cum trebuie. Te grabesti in a lua decizii fara sa te gandesti si sa analizezi mult timp toate variantele pe care le ai la dispozitie de la ceilalti si uite asa te gandesti mereu la tine, cum sa iti fie bine, transformand totul intr-o mare de egoim fara sa iti dai seama ca gresesti si fara sa consulti ceea iti dicteaza inima. Asa sunt eu, asa gandesc si nimeni nu ma schimba, e scuza care primeaza pentru tine in diferite imprejurari, dar ce-i drept, mai si gresesc. Te uiti la icoana din perete si afirmi inca o data cu tarie: "Mai si gresesc."

Si te intrebi: dar ce face el sa imi arate adevaratele sentimente? cata straduinta a depus pentru dragostea noastra? cu cate dulceata sufleteasca a venit la mine cand imi era greu si aveam nevoie sa plangem impreuna? de cate ori a alergat inspre mine cand sufeream si patul era plin de lacrimi?

Oh, spun, iubitul meu, am simtit chinurile care nu se mai terminau zile in sir, am cautat sa aflu noutati despre tine, dar nu te gaseam si tu erai strain pentru mine, am purtat pe umeri greutatea vorbelor tale dureroase care-mi taiau rasuflarea si am tacut dorind sa te fac sa intelegi ca vorbele nu isi mai aveau rostul...

Si oare, de ce dintr-atatea clipe ale vietii iti dedici atat de putine in care sa simti doar dragostea lui? De ce alergi pe drumuri care la un moment dat se vor inchide si apoi vei ramane singur si fara dragostea care sa iti mai poarte de grija?

Din nou te uiti la ceas. Inca nu este tarziu, niciodata nu va fi tarziu sa ierti, sa te accepti si sa te iubesti pentru ca la randul tau sa oferi aceasta iubire imensa cu care suntem inzestrati. Te gandesti in sinea ta ca omul nu este niciodata cu desavarsire rau, el are si lucrurile sale bune si pe cele rele. E greu sa le ierti pe toate, e adevarat, dar daca nu ierti nici din iubire si ramai impietrit ca o statuie in fata sentimentelor calde ale aproapelui, iti vei aduce o mare durere in suflet si ti-l vei simti sfasiat, cuprins de ispita cea rea si astfel te vei indrepta spre propria prabusire, nefericire si neputinta.

Se spune ca in viata trei lucruri sunt de trebuinta: intai: dragostea; cel de-al doilea: dragostea; si cel de-al treilea: dragostea. Numai dragostea? Da, numai dragostea, dar oare sunt capabila sa vad dulcea mea suflare in dragostea pe care i-o nutresc? Straluceste in mine bucuria trupului cand ma atinge sau doar e placerea momentului?

Ce este dragostea lui pentru mine? - E vai tie daca nu iubesti.

Ce este dragostea mea pentru el? - E vai mie, daca nu iubesc.


Sa lasam despartirea sa puna capat relatiei pentru ca suntem confuzi, nu mai avem rabdare, ne plictisim prea usor intr-o relatie sau sa ne refacem din ceea ce invatam pe parcurs pentru a ne salva?


Tu ce alegi?


Ai grija de DRAGOSTEA TA si n-o lasa sa-ti scape, o vei pierde, te vei schimba, te vei transforma si nici puterea de a ierta nu o vei mai avea pentru cel de langa tine. Traieste-ti acesti ani frumosi si aceste clipe extraordinare ale vietii in liniste deplina, intelepciune, iertare si odihneste-te mereu in dragostea ei/lui.



luni, 12 aprilie 2010

Iubirea.


Iubirea ne face viata mai placuta. Ne face placere sa fim iubiti si sa iubim, dar adesea uitam o persoana importanta atunci cand iubim. Propria persoana. Parca e mai simplu uneori sa-i iubim pe altii, sa le acceptam si calitatile si defectele deopotriva. Ce faci insa cu aceasta iubire sau cu iubirea altora, oricat de mare, daca nu crezi ca meriti sa fii iubita, din cauza ca tu nu te apreciezi?
M-am gandit ca ar fi foarte potrivit sa iti vorbesc despre un sentiment nobil care-l caracterizeaza numai pe om: despre iubire si rolul ei pentru propria persoana. Iubirea este temelia vietii; nu are vreo forma palpabila...si nici limita. Reprezinta o energie foarte puternica, capabila de a transforma totul. Ea face viata mai placuta, usurand munca si imbunatatind comunicarea. Iubirea are putere. Fara iubire, omul traieste singur, in "intuneric", cauta fericire, dar nu o gaseste nicaieri, fiindca nu poate distinge nimic in bezna. Si este imposibil sa-ti impartasesti iubirea cu altii, daca n-o gasesti in interiorul tau. Tu esti prima persoana pe care trebuie sa o iubesti. Tu esti prima persoana cea mai importanta, prietenul tau cel mai credincios, cel care ramame intotdeauna alaturi de tine. Ai grija de tine asa cum ai face-o daca ar fi vorba de prietena sau prietenul tau cel mai bun.
Iubeste-te, accepta-te si iarta-te. Iti recomand sa studiezi aceste indemnuri si sa le folosesti ori de cate ori devii prea critic/a, prea sever/a cu tine insuti/insati sau cand nu esti multumit/a de rezultatele obtinute.

Ce inseamna a te iubi?


  • a-ti acorda dreptul de a-ti simti si de a-ti exprima adevaratele nevoi;

  • a fi raspunzator/oare - dar nu in sensul de a fi vinovat/a - pentru tot ceea ce esti, pentru tot ceea ce traiesti, pentru tot ceea ce simti, pentru tot ceea ce crezi;

  • a refuza sa-ti asumi responsabilitate pentru tot ceea ce traiesc altii;

  • a fi sincer/a - a gandi, a spune si a face ceea ce simti cu adevarat inlauntrul tau.

A te accepta inseamna:



  • a recunoaste ca tot ceea ce ti se intampla a fost inregistrat, in mod constient sau nu, in "agenda" experientei tale de viata;

  • a-ti acorda timpul necesar pentru a parcurge etapele vietii, fara a judeca sau critica;

  • a te vedea asa cum esti, in fiecare moment, cu toate calitatile, slabiciunile si limitele tale;

  • a-ti aprecia puterea si a-ti folosi capacitatile la maximum, pentru binele tuturor.

A te ierta inseamna:


  • a intelege ca nu exista greseli, ci numai experiente tipice unor perioade de acomodare sau de inceput;

  • a inceta sa te critici sau "sa-ti dai cu pumnii in cap";

  • a inceta sa te mai simti vinovat/a atunci cand nu esti, deoarece a fi vinovat/a inseamna a face un lucru dinadins, pentru a provoca un rau cuiva.

Stii foarte bine ca perfectiunea nu exista. Nicio fiinta de pe pamant nu este perfecta. Trebuie sa inveti sa te iubesti si sa te accepti pe tine, dar si pe ceilalti. Iubirea este o energie extrem de puternica. Pentru a primi iubire, trebuie sa daruiesti iubire, neconditionat. Cu cat vei semana mai multa iubire pentru tine si in jurul tau, cu atat te vei simti mai iubit/a si imbogatit/a sufleteste.

Iata cateva sugestii in acest sens:

1. Obisnuieste-te sa observi calitatile celorlalti, in loc sa le remarci defectele.

2. Ofera de bunavoie ajutor rudelor si prietenilor, in loc sa astepti mereu sa ti se ceara ajutorul.

3. Daca te critica cineva, intelege faptul ca respectivul nu te detesta pe tine ca om, ci poate nu agreeaza o fateta a personalitatii tale.

4. Bucura-te atunci cand ceilalti au parte de fericire si succes. Este cea mai buna metoda de a le atrage la randul tau, cu o alta ocazie.

Nu uita ca ai atata iubire in interiorul inimii tale, care te energizeaza, te ajuta si te face sa fii optimist/a. E de ajuns sa iti deschizi inima si sa te accepti asa cum esti, in diverse momente ale vietii, mai usoare sau mai grele. Acceptandu-te, energia iubirii poate circula in voie prin tine, ceea ce-ti va permite sa-ti imbunatatesti viata mai usor si ori de cate ori ai nevoie de acest lucru.

Parafrazand, as putea sa te indemn si sa ma indemn in acelasi timp: iubeste-te si iubeste, ca sa fii iubit/a!

Pentru mine, dragostea, iubirea adevarata exista cu o singura conditie: ca noi doi sa ne cunoastem, sa comunicam cu incredere in fiecare zi, sa impartasim gandurile si sentimentele noastre, sa ne respectam si sa daruim tot ceea ce avem mai bun in noi. Restul vine de la sine si astfel "iubirea invinge totul si noi ne lasam invinsi de ea!"

marți, 6 aprilie 2010

Unde esti copilarie cu POVESTEA TA cu tot?
















VA URMA...

Finalul...ca un nou inceput...

Dupa finalizarea cursurilor liceale si promovarea examenului de bacalaureat sper "Sa va nasteti din nou, in bine!"
Indiferent de modul in care veti privi in urma: cu bucurie sau cu tristete, cu amaraciune sau cu multumire, doresc sa va adunati energiile, toata zestrea acumulata, familiala, materiala, financiara, de vointa, de inteligenta, spirituala, de intelepciune, sa le puneti in ordine si sa va nasteti din nou in bine. Eu zic, ca acest lucru va fi spre binele vostru si ganditi-va la ce puteti lua bun din jurul vostru sau la ce puteti construi bun in jurul vostru de acum inainte.
Nu insistati sa puneti aceleasi intrebari acelorasi persoane, de la care vin aceleasi raspunsuri si poate nu favorabile voua.
Orientati-va spre rezolvarea altor probleme, observati ce atitudini au altii in jur. Chiar daca nu sunteti de acord cu ele, intrebati-va daca atitudinea voastra e cea mai buna, daca va aduce in avantaj pe voi. Nu fiti purtatatorii de informatie ai altor persoane doar pentru un profit ieftin, care anuleaza calitatea de om. Pustiul nu apare doar departe de ocean sau la Tropice, ci si in jurul omului lipsit de credinta de valoare, care conditioneaza subiectiv totul, vinde si cumpara totul.
Toti ne nastem, traim mai mult sau mai putin si cautam sa ne salvam din orice situatie, prin forte proprii, cu spijinul familiei, al prietenilor, colegilor, al strainilor din jur, al scolii, unii fara sa-i striveasca pe cei din jur, altii dimpotriva, strivindu-i cat mai mult. Oricare ar fi varianta, ea iese la iveala si atunci intr-un caz iubirea vine de la sine, in celalalt se departeaza.
Nu-i sufocati pe cei din jur, dragi voua, cu iubirea voastra.
Actele de posesie sunt valabile doar pentru bunuri mobile si imobile, nu si pentru trupuri si suflete. Dati libertate iubirii, dar nu prin jignire, nepasare, lovire, uitare.
De peste 2000 de ani ne putem salva si sa nu uitati asta nici in bucurie, nici in suferinta.
Sper sa va nasteti din nou in bine si poate o sa mai aud si eu din cand in cand de ecoul iubirilor voastre!
Adunati-va exemplar, toate fortele, sa reusiti la BAC si la alte examene. Sanatate, vegheati asupra ei si va doresc sa va intalniti sufletul pereche. Daca nu v-am inundat cu iubirea mea poate v-ati racorit cand si cand in ea!
Sa ne vedem cu bine!
Semnat: prof.diriginte, Soare Veronica
vineri 16 iunie 2006


Cata sensibilitate si emotie!
Ce poate fi mai duios decat vorbele calde ale unui dascal, ca un poem frumos dedicat elevilor sai dupa 4 ani petrecuti impreuna? Eu am simtit aceasta bucurie a muncii implinite alaturi de un dascal de exceptie, de o sensibilitate aparte, plin de caldura sufleteasca si soare in privire, adica doamna diriginta din anii de liceu. Datorita acestei doamne profesoare, mi-am dat seama ca sunt un om important si pe aceasta cale ii multumesc, transmitandu-i toata recunostinta mea, felicitarile mele pentru gandurile dedicate si tot binele din lume. Sa va rasplateasca Dumnezeu cu multa sanatate, liniste sufleteasca, ganduri frumoase si numai bucurii.
Sunt MANDRA pentru ca ati fost dascalul meu.





duminică, 28 martie 2010

COMUNIC, deci exist. Povestea mea.

Imi este greu sa imi aduc aminte de multe momente din viata mea, pe care poate as vrea sa le consemnez undeva si apoi, peste ani sa le recitesc, sa imi aduc aminte de acestea, insa multe dintre ele parca se pierd undeva, in neantul uitarii si ne preocupam doar numai de ceea ce vine. Uitam si parca uitam prea usor, chiar si momentele frumoase din viata noastra. In acest moment simt nevoia sa scriu cam tot ceea ce imi amintesc ca m-a marcat inca de cand eram eleva. Tot nu inseamna chiar tot, pentru ca este aproape imposibil sa imi amintesc chiar tot, dar sunt unele momente care iti raman vesnic in minte si in suflet.
Mi-a aduc aminte de clasa a VIII-a: cata emotie! Aveam de dat un examen foarte important, primul examen important de pana atunci care se numea "examen de capacitate". Pot spune ca m-am pregatit intens pentru acesta: am luat meditatii la matematica de la doamna director al Scolii generale unde am invatat, pe care o cheama ca si pe mine, Iuliana, o doamna foarte exigenta, calculata, pretentioasa, buna profesoara, care explica foarte bine materia. De asemenea, am luat meditatii si la limba romana de la o doamna profesoara care imi era vecina si despre care pot spune ca era foarte rabdatoare, ma ajuta sa fac comentariile textelor pe care le aveam de pregatit atat la literatura cat si la limba romana, imi explica pe indelete, mereu pe intelesul meu. Tin minte ca de frica acestui prim examen, am invatat acele comentarii la literatura pe de rost, iar la matematica nu mai incapea indoiala ca eu stiam toate formulele, atat la geometrie, cat si la algebra. Avansasem cu pasi repezi, chiar asa, "tocind". Simteam ca sunt pe drumul cel bun si ca i-as putea intrece pe ceilalti colegi ai mei. Si chiar asa a fost: uimitor, dar adevarat am fost clasata a treia in ordinea mediilor la acest examen si a 23-a pe judetul Prahova. Am fost atunci foarte laudata de doamna director, de profesori si in mod special de un unchi de-al meu, pe nume Tache. Nu ma asteptam la acest rezultat: eram convinsa ca este un examen extrem de greu si la fel de greu de trecut, dar se pare ca a fost mai bine decat m-am asteptat vreodata. Nu va mai spun cat de sceptici erau parintii mei in ceea ce privea continuarea: deja isi faceau planul ca fiica lor sa fie inscrisa la cel mai slab liceu din oras, in ciuda mediei destul de mari pe care o obtinusem si a aspiratiilor mele (visam sa intru la Liceul Pedagogic din Ploiesti si atat, nu ma mai interesa altul). Paradoxal visului meu, pot spune ca in acea perioada nu imi placea deloc sa citesc, aproape ca "detestam" sa merg la biblioteca, fiind impinsa mereu de gura tatalui meu, dar sa revenim si sa nu ne pierdem in prea multe detalii. Le-am spus parintilor mei ca as vrea sa imi incerc norocul la Pedagogic, iar mama nu a fost de acord nici in ruptul capului. Acum parca ne vine sa radem amandoua, desi atunci mie mi se rupea sufletul in doua de durere, pentru ca nu ma incuraja si pe mine mai mult, insa tata mi-a fost alaturi si m-a sutinut, drept urmare m-a luat frumos de manuta si impreuna cu colega mea de banca am mers sa ne inscriem. Mare i-a fost surpriza mamei sa afle ceea ce am facut noi. Oricum, tot nu avea prea multa incredere, dar sa continuam. Ma inscrisesem la sectia de Pedagogie: am dat cele 4 probe de dictie, desen, muzica si sport pe care le-am trecut cu brio, dar din pacate nu am avut media de admitere necesara. Mare mi-a fost intristarea: ma abtineam sa nu plang si totusi in autobuz, in drum spre casa, mi-au dat putin lacrimile. Incepeam deja sa ma gandesc la ce o sa spuna mama: "Ai vazut? Ti-am spus eu ca acest liceu nu este de tine si ca acolo intra doar copii destepti?". Dar mai aveam o sansa, stiam asta, speranta mea era inca vie. De atunci am inceput sa fiu mai increzatoare in mine mai ales ca profesorii de la acest liceu mi-au apreciat indeosebi calitatile de dictie si de muzica si de cand cu aceasta incurajare din partea lor, am stiu ca eu am potential, am crezut in mine, in ciuda a ceea ce spuneau altii si am mers optimista mai departe, doar nu era un capat de tara. M-am inscris asadar in zilele urmatoare la ceea ce mai ramasese disponibil din sectiile acestui liceu si anume, sectia de Filologie. Curios, dar parca nu ma atragea, mai ales ca pana atunci cititul nu fusese pasiunea mea, insa marea mi-a fost uimirea cand m-au intrebat secretarele ce vreau sa imi aleg ca limba straina pentru studiul bilingv. Aveam de ales intre spaniola si germana. Ramasesem in acea clipa profund mirata cand am auzit ca se studiaza intensiv Spaniola, desi nu mai auzisem pana atunci. Tata s-a uitat la mine zambind si mi-a spus incurajator: "I-auzi, aici se face spaniola. Interesant! Bifeaza si tu, ca tot ti-a placuat atat". Si bineinteles ca nu am mai stat nicio clipa pe ganduri si am bifat cu ochii inchisi aceasta optiune. Eram cea mai fericita! Ma gandeam deja cum o sa fie orele de spaniola, ce carti ne va pune sa cumparam, dictionare, culegeri de exercitii, etc etc. Si pentru ca la filologie mediile de intrare au fost mai micute decat la Pedagogie, bucuria mea s-a concretizat cand am aflat ca am intrat printre primii. Au fost cei mai frumosi ani si in acelasi timp au constituit o mare provocare pentru mine, dar secretul este ca am avut incredere in mine si m-am luptat pana la capat, desi nesiguranta, temeri si greutati am intampinat inca de la inceput (am facut naveta 4 ani, pe ploi, pe ger, pe ninsori) aproape ca nu am avut nicio absenta de la ore, iar aici am cunoscut profesori de o valoare incontestabila. De asemenea, pot spune ca mi-am descoperit pasiunea pentru citit, nu din obligatie pentru ca trebuia sa citim mult pentru la clasa, ci pentru ca incet-incet mi-a placut si s-a transformat mai mult in vocatie, in aptitudine si pentru ca astfel le demonstram celorlalti ceea ce pot si ca pot face chiar mai mult decat ei cred. Au trecut foarte repede acesti ani, au fost foarte importanti pentru ca au pus baza a aceea ce sunt, iar azi parintii mei nu fac decat sa ma aprecize din ce in ce mai mult vazand rezultatul muncii mele, au mai multa incredere in mine, se bucura cu mine si imi sunt mereu alaturi. Pot spune dupa acesti ani ca mama imi acorda mult mai multa incredere si ma sustine cu tarie si chiar este mai optimista decat mine. Asadar, am studiat cu drag filologia, am citit foarte multe carti, am fost cea mai mare cititoare de la biblioteca de la mine din localitate, chiar am primit un premiu din partea bibliotecii si uite asa cititul a devenit pasiunea mea, hobby-ul meu. M-am implicat in diferite proiecte culturale cu Spania, am publicat in revistele scolii cateva articole in limba spaniola, franceza si mi-am perfectionat limba spaniola prin foarte multa lectura, exercitii de gramatica si vocabular, prin participarea la toate olimpiadele scolare si prin multa munca si daruire. Nu mi-am imaginat si nu m-am asteptat sa mearga atat de bine lucrurile, in ciuda faptului ca la inceput nu mi-a fost usor sa ma obisnuiesc cu exigentele profesorilor, dar cu multa rabdare, munca si sprijin am reusit si mi-am pus in ordine multe aspecte care deja tineau de mine si de viitorul meu. Incepeam deja sa ma maturizez.
Am fost foarte apreciata in timpul liceului, in special de doamna profesoara de limba romana a Liceului Pedagogic, d-na Ioana Dumitrescu, de doamna diriginta care mereu m-a dat exemplu in fata colegilor pentru munca si efortul depus, d-na Soare Veronica si el senor profesor de espanol, Francisco Javier Morella, niste oameni extraordinari. Imi amintesc cu zambetul pe buze ca trebuia sa preagatim fiecare dintre noi o tema pe care sa o prezentam in fata clasei pentru a exersa dictia si accentul in limba spaniola, iar eu am fost singura din clasa pe care nu a vrut sa o asculte cu toate ca ma pregatisem temeinic si niciunul dintre colegii mei nu facuse ceea ce lucrasem eu: facusem o plansa cu prezentarea Ploiestiului. Stiti ce mi-a spus? Ca nu este nevoie sa mai prezint ca doar vorbesc atat la ore, ce nu imi ajungea? Era clar ca imi acorda mare incredere si era convins de capacitatile mele. Acel moment a fost unul de indignare in prima faza, dar in acelasi timp de bucurie si de mandrie. Parca eram rasfata, iar de atunci mi-am propus sa lucrez si mai mult in folosul acestei materii si am inceput sa ma tin dupa el, sa imi dea mai multe materiale, mai multe carti de citit, culegeri de exercitii si astfel se facea ca spaniola imi intra din ce in ce mai mult in sange. Visam in clasa a XII-a asa cum visam si intr-a VIII-a, sa intru la Facultatea de Limbi Straine din Bucuresti, bineinteles la spaniola (niciunul dintre colegii mei n-ar fi zis ca m-as inscrie la alta facultate decat la ceva cu spaniola), dar marturisesc ca acest vis a ramas neimplinit si nu imi pare rau. Chiar daca azi am terminat Facultatea de Litere, Asistenta Manageriala si Secretariat, iar visul meu nu a fost implinit in cadrul Facultatii de Limbi Straine, mi l-am implinit eu: am mers la cursurile de spaniola, am muncit singura in continuare iar rasplata nu a intarziat sa apara. La sfarsitul primului an de facultate m-am angajat la o firma spaniola, am intrat in contact cu cativa nativi, am inceput sa traduc diverse texte specializate si sa merg la interpretariate cu domnul director. Incepeam o noua etapa, atat de promitatoare...
Ei bine, pe scurt sau mai pe larg, aici vroiam sa ajung, sa va spun ca azi, afirm cu tarie, din propria experienta, ca viata m-a invatat sa merg mai departe, orice ar fi, pentru ca o luminita sigur se va aprinde si in viata ta oricat de descurajat ai fi la acel moment, ca trebuie sa ai multa rabdare pentru ca un lucru frumos, bun si de durata sa se intample in viata ta. Va mai pot spune ca rezultatele nu vor intarzia sa apara, chiar si mai tarziu. Pana acum, la mine, au aparut, aducandu-mi o mare satisfactie, implinire sufleteasca, m-au motivat foarte mult si mi-au dat incredere in fortele proprii. Astazi sunt mult mai inteleapta, matura si cu capul pe umeri pentru ca viata mi-a aratat ca se poate schimba la 180 de grade atunci cand te astepti mai putin.
Asadar, incet-incet mi-am format o pregatire si in toamna anului 2008 mi-am obtinut atestatul de traducator de la Ministerul Culturii si in februarie 2009 mi-a fost eliberata diploma de traducator autorizat de la Ministerul Justitiei si astfel , in prezent, am o meserie, cea de traducator autorizat si va pot ajuta in caz ca aveti nevoie de traduceri scrise, interpretariate sau sa invatati limba spaniola.
Mai multe detalii puteti gasi si pe site-ul meu: http://www.spaniola-traduceri.ro/
Va multumesc ca m-ati citit.