Un jurnalist si filosof francez, Andre Frossard, spunea intr-una din lucrarile sale ca "Egoismul este unul dintre cei mai mari inamici ai fericirii umane".
Egoismul reprezinta sursa multor conflicte. Fiindca egoistul nu se gandeste decat la el. Face orice pentru nevoile lui, calcand in picioare pe ceilalti pentru atingerea scopurilor sale. Pentru asta are nevoie sa domine. Nu poate sa traiasca in egalitate. Egalitatea da drepturi celorlalti pe care numai el vrea sa le aibe.
Egoistul se crede centrul universului. Totul trebuie sa graviteze in jurul lui, cand vrea el, cum vrea el. Pentru un egoist, ceilalti nu pot trai cum vor ei, ci cum vrea el. Fara sa se gandeasca la ceilalti, nu ii poate intelege. Nu poate intelege ca poate au alte dorinte, alte nevoi.
Cei ce traiesc cu un egoist, sfarsesc prin a se indeparta de el. Fiindca cu totii vrem sa existam, vrem sa fim acceptati si iubiti pentru ceea ce suntem. Vrem sa fim respectati in complexitatea fiintei noastre iar egoistul nu este capabil sa faca asta. Mai trist este ca egoistul nu-si da seama ca e egoist. Ramanand singur, nu isi pune problema ca anumite lucruri s-au produs din cauza lui, ca anumite incapacitati i-au facut pe ceilalti sa se indeparteze de el. El are intotdeauna dreptate. Nu poate sa iasa din sine, sa se priveasca, sa analizeze. Dupa el, ceilalti gresesc constant. ( ce ironie, nu?).
Cand ceilalti se indeparteaza de el, se simte frustrat si se victimizeaza. Nu intelege de ce se simte rau. Nu poate sa se gandeasca ca se simte asa fiindca e singur. Ca este om si are nevoie de ceilalti. Ca asta e natura umana. Ca de-asta traim inconjurati de oameni. Ca trebuie sa traim cu ei. Ca avem nevoie unii de ceilalti, ca nu putem trai singuri si chiar daca traim, traim prost. Si pentru a trai cu ceilalti, trebuie sa ii putem lua in calcul si pe ei, nu numai ca satisfacatori ai nevoilor noastre. Si ca nu putem sa facem celorlalti lucruri care nu ne plac noua ( cum spune proverbul). Ca in definitiv nici nu-i dificil daca ne gandim la acest lucru inainte sa intreprindem o anumita actiune. Dintr-odata totul devine foarte simplu. Ceilalti sunt oameni ca si noi si nimanui nu-i place sa stea langa cineva langa care nu simte ca traieste.
Este foarte adevarat ca, astazi cand totul se misca foarte repde, cand viata este extrem de complexa, cand trebuie sa facem milioane de lucruri intr-o zi, sa fim cei mai si cei mai, disponibilitatile pentru cei din jur sunt reduse. Atunci, fara sa vrem, facem lucruri care-i pot rani pe ceilalti.
Si in acelasi timp, pentru a putea supravietui, fiecare dintre noi are nevoie de o doza minima de egoism. Devine problematic in momentul in care doza este prea mare si face rau celor din jur.
Sa nu uitam sa-i respectam pe ceilalti ca pe noi insine.
Sa nu uitam ca avem nevoie unii de ceilalti.
Ca nu putem trai izolati.
Ca avem nevoie de comunicare.
Ca este necesara echilibrului nostru.
Ca avem nevoie sa impartim cu ceilalti tot ce ni se intampla.
Ca pana la urma este cea mai mare bogatie pe care o ai. Bogatia de a fi inconjurat de oameni.
De a putea trai cu ei.
De a fi fericit cu ei.
De a nu fi singur.
Nu fiti egoisti, veti da nastere celui mai mare haos launtric, veti perturba cele mai frumoase sentimente, va veti dezumaniza si veti face mai mult rau decat bine celor din jurul vostru. Nu veti mai avea identitate in fata lui Dumnezeu, oamenii va vor confunda cu vanitatea, ignoranta, rea-vointa si se vor retrage din vietele voastre atunci cand va asteptati mai putin, lasandu-va stingheri.
Nu va creati o lume doar a voastra, stiind ca aveti nevoie sa fiti inconjurati de oameni, sa traiti linistiti, impacati si fericiti, alaturi de acestia.
Daca ne uitam in jur, privind locul unde traim, mediul care ne inconjoara, observam ca suntem complet dependenti de acest mediu si mai ales de oameni, alaturi de care cultivam sau ar trebui sa cultivam toate valorile pozitive si morale, insa problema pe care o avem este ca nu intelegem legile naturii si lumea in care traim si astfel presupunem ca acestea ar fi egoiste: daca vor face o fapta buna atunci si ele vor face ceva frumos pentru noi. Asta pentru ca firea noastra e din ce in ce mai egoista.
Dar ceea ce ni se cere, de altfel si singurul lucru, este sa tindem catre Creator cu toata fiinta noastra, sa intelegem problemele si dorintele noastre, sa ajutam oamenii si sa-i respectam, sa fim buni inainte de toate si cu sufletul smerit. Sa incetam sa fim avari, materialisti, sa gandim urat despre ceilalti si sa fim egoisti, caci:
"Oare cati dintre noi traim cu adevarat impacati cu noi insine si cu ceilalti? si "Oare cati nu comitem nelegiuri si pacate din aceasta non-valoare nemiloasa, numita egoism?
Va scriu mai jos o poezioara de suflet, care sper sa va incante:
Rodul Duhului
Rodul Duhului bogat toarna-l Doamne la nevoi,
Dragostea cea mai curata sa se tese printre noi.
Indelunga Ta rabdare dovedita-n veacuri mii,
Lasa-mi-o mai arzatoare sa te-astept pana ce vii.
Bunatatea Ta de Tata fa sa o arat mereu,
Printr-o facere de bine pentru cei din jurul meu.
Da-mi credinta si putere in trairea, lupta mea,
Sa ma apere-n durere cat o fi vremea de grea.
Bucuria ta cea sfanta toarn-o Doamne-n viata mea,
Precum ingerii iti canta, glasul meu la fel as vrea.
Da-mi blandete si-ndurare, bun sa fiu pe-acest pamant
Tine-ma Isuse tare, ascultand al tau Cuvant.
Si ajuns pe patul mortii, lasa-mi pacea-n suflet lin
Sa luceasca-n bezna noptii, ca luceafarul senin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu