Intr-un cerc prapastios
te zbati
Doar lacrima-ti mai cade
Si inima-ti mai bate.
Te uiti in jos si suferi
Te uiti in sus si plangi
Alunga-ti starile febrile
Si roaga-te...sa-ti fie bine...
Durerea zace si iar e suferinta
Oare din tine va rasari
vreo falnica credinta?
Tu vei strabate viata...
De-a pururi viata sfanta
Prin ploi de lacrimi reci si bucurii amagitoare
In care suntem toti
O floare trecatoare.
f frumoasa poezia ta...pare sincera si venita din suflet...mi-a placut mult :)
RăspundețiȘtergereMerci frumos pentru apreciere. Dar stii? poezia asta am scris-o imediat ce am deschis ochii,dupa un somn de weekend, de parca o aveam deja in minte sau poate ca am visat-o...nici nu mi-a trebuit mult timp sa o pregatesc...a fost ceva instantaneu...
RăspundețiȘtergere.............
RăspundețiȘtergereNu ca totul e confuz,ci totul se naste ne-clarificat.
Ce trebuie sa faci tu.., sa distingi intre agitatie si emotie. Cred.
Asta ca vad ca iti place Titanic
Nu as vrea sa te contrazic , dar nu e chiar asa usor sa scrii versuri.Pe langa idei , trebuie sa stii sa le ilustrezi intr-o maniera cat mai eleganta.Nice going!
RăspundețiȘtergereJoker: agitatia trebuie pe cat posibil echilibrata de fiecare dintre noi iar emotiile trebuie cultivate pentru a le oferi celorlalti, ma refer la cele pozitive si pana la urma trebuie sa stim sa facem diferenta. Din pacate,cred ca in zilele de azi suntem cuprinsi de mari incertitudini.
RăspundețiȘtergereStefandita: E usor a scrie versuri... e preluat din Eminescu :) si intr-adevar nu este usor sa le scrii, dar este o placere sa iti prelucrezi ideile si sa le dai acea forma care in final iti aduce o bucurie imensa in suflet...ai facut ceva...ai scris ceva...merci pt comentariu
RăspundețiȘtergere:) imi place
RăspundețiȘtergereMerci frumos :)
RăspundețiȘtergere