Din norii negri de furtuna
Iese incetisor maiastra luna
Cu a ei splendoare de poveste
Sa ma inspire, sa imi aline iar iubirea
Ce-a fost si astazi nu mai este.
Si iar va fi furtuna...dar...
De ce sa fie iar furtuna
Cand eu visez sub clar de luna?
De ce sa pierd iubirea ta?
Daca azi esti fericirea mea?
Sunt sclava norilor ce au patruns
In sufletul ce neclintit isi cauta iubirea
In vremi intunecate ca un ghem intrus
Ce sta-naintea mea cu amagirea.
Dar nu! Sunt libera, regina nestiuta a noptii
Si-n tot cuprinsul tarii mele
Veniti alaturi, veniti cu totii
Sa fim un neam unit...de stele.
Interesanta poezioara ta si optimista...imi plac si pozele de mai jos, mai ales una dintre ele...esti draguta in ele :)
RăspundețiȘtergerebuna:) iti multumesc de doua ori pentru cuvintele frumoase.
RăspundețiȘtergereO data pentru cele adresate mie si o data pentru cele postate in aceasta poezie;)
Bafta in continuare! Si pentru mine furtuna e o tema vasta despre care as putea scrie neincetat :))
frumos spus, emotionant...tineo tot asa...bravo
RăspundețiȘtergereCosmin: Dupa ploaie, dupa furtuna, mai trebuie sa apara si soarele, cu optimism atat in versuri cat si in fotografii :)
RăspundețiȘtergereIonut: Buna! Merci frumos pentru ca iti place ceea ce scriu si sigur vom mai face schimb de idei, mai ales ca avem o pasiune comuna ;)Multa bafta si tie!
RăspundețiȘtergereAdrian: Imi face placere sa vad ca ti-a placut ceea ce am scris si iti multumesc pentru incurajare...sigur nu ma voi opri aici :)
RăspundețiȘtergereFrumoasă poezia. Bravo! O să mai trec pe aici să te citesc... :)
RăspundețiȘtergereCostea: Iti multumesc tare mult!
RăspundețiȘtergere