Tu cand ai facut o schimbare in viata ta?

Ne obisnuim zi de zi cu viata pe care o avem si ideea de schimbare de multe ori ne terorizeaza. Dar schimbarile sunt necesare in viata noastra. E greu sa schimbam lucruri, ne este frica de cele mai multe ori cand schimbam ceva important pentru ca nu avem siguranta ca va fi de bine. De multe ori nu este de bine, alteori da, dar de fiecare data schimbarile aduc in mod sigur o invatare si bineinteles, evolutie.

Adesea stim ca o schimbare va fi de bine dar nu vren sa trecem peste ea, pentru ca nu avem energie. Ocupati cu problemele de zi cu zi, nu vrem sa adaugam alte preocupari. Dar ce frumos este atunci cand spunem "pana aici, mi-a ajuns!" Schimbarea este in fata noastra, este cea mai frumoasa varianta si pe langa asta, cu ea se hraneste persoana noastra. Cand schimbarea este atat de necesara incat nu mai exista altceva, ne gandim zi de zi la momentul in care se va intampla si nu mai putem sa asteptam sa aiba loc.

Oamenii sunt greu de suportat uneori si noi trebuie sa facem compromisuri ca sa nu riscam alte lucruri importante. Oamenii stiu acest lucru si de multe ori profita, pentru ca stiu ca tu ai nevoie de ei, pana intr-o zi cand spui "pana aici, mi-a ajuns" si ce frumos este!!

Ma gandesc mult la schimbare in aceste zile frumoase si imi vine in minte o melodie de la "Chamba", unde cantareata spune "en el cambio esta la evolucion" (in schimbare este evolutia) si asa este...

Ce zi insorita! Astazi soarele straluceste asa de frumos incat nu avem cum sa nu-l primim in sufletele noastre. E o mica schimbare sufleteasca.

Ei bine, m-am oprit putin, facand aceasta scurta paranteza, pentru a lua o pauza de la citit: astazi voi sustine un proiect la master impreuna cu cateva colege al carui subiect este chiar despre schimbare si rezistenta la schimbare. Voi contura cateva elemente esentiale despre aceasta notiune si astfel ma voi ajuta si pe mine in sustinerea acestui proiect.

Se spune ca singura constanta din lume este "schimbarea".

In momentele de criza existentiala sau financiara, oamenii simt nevoia de a reflecta la o schimbare in modul lor de viata, in cariera sau in afaceri. Pana la urma trebuie sa intelegem aceasta nevoie si sa constientizam faptul ca o continuare a comportamentului nostru nepotrivit, agresiv, violent, a atitudinilor noastre necorespunzatoare fata de ceilalti, a delasarii, urii, abandonului, uitarii, lovirii, jignirii, maltratarii, in mod inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, vor conduce la situatii critice intre oameni si vor distruge relatiile dintre oameni.

Schimbarea porneste din iubire, din suflet, din iertare, din dorinta de a ne proteja semenii, de a face sa le aratam celor din jur ca ne pasa si ca le vrem binele.

In esenta, cred ca trebuie sa cunoastem si sa intelegem aceste nevoi si trebuie luat in considerare caracterul construit al schimbarii. Schimbarea nu este naturala, este o problema care necesita cercetare. Ea nu trebuie inteleasa ca o criza si nici macar ca un simplu proces de adaptare sau dezvoltare, ci mai degraba ca manifestarea unei multitudinii de mutatii in cadrul nostru interior.

Dupa parerea mea, schimbarea este un proces necesar, pentru ca doar astfel vom da curs progresului dar si modului de percepe clar anumite situatii.

Cand va ganditi la schimbarile care au loc, la ce va ganditi mai exact?

Iata mai jos, cateva intrebari care sa va ajute sa cautati aurul in fiecare experienta:

- Ma face aceasta schimbare mai puternic?

- Am invatat lucruri noi despre mine?

- M-a facut sa devin mai constient, din punct de vedere spiritual?

- Am invatat cum sa ma ridic deasupra problemei, pentru ca am fost nevoit/a sa o fac?

- Am invatat ce este cu adevarat important si ce conteaza cu adevarat in aceasta situatie?

- Am acum mai multa compasiune fata de ceilalti aflati in suferinta sau in nevoi?

- Care unt binecuvantarile din aceasta schimbare de viata?

- Asumarea raspunderii ma ajuta sa ma simt mai stapan pe viata mea?

- M-am rugat pentru ajutorul spiritual in aceasta schimbare?

- Vreau sa accept ajutorul?

- Pe cine trebuie sa iert?

CONCLUZIE:

FA O SCHIMBARE IN VIATA TA daca doresti ceva nou pentru maine, pentru saptamana viitoare, pentru toti acesti ani frumosi ai vietii!!!

Egosimul.

Un jurnalist si filosof francez, Andre Frossard, spunea intr-una din lucrarile sale ca "Egoismul este unul dintre cei mai mari inamici ai fericirii umane".

Egoismul reprezinta sursa multor conflicte. Fiindca egoistul nu se gandeste decat la el. Face orice pentru nevoile lui, calcand in picioare pe ceilalti pentru atingerea scopurilor sale. Pentru asta are nevoie sa domine. Nu poate sa traiasca in egalitate. Egalitatea da drepturi celorlalti pe care numai el vrea sa le aibe.

Egoistul se crede centrul universului. Totul trebuie sa graviteze in jurul lui, cand vrea el, cum vrea el. Pentru un egoist, ceilalti nu pot trai cum vor ei, ci cum vrea el. Fara sa se gandeasca la ceilalti, nu ii poate intelege. Nu poate intelege ca poate au alte dorinte, alte nevoi.

Cei ce traiesc cu un egoist, sfarsesc prin a se indeparta de el. Fiindca cu totii vrem sa existam, vrem sa fim acceptati si iubiti pentru ceea ce suntem. Vrem sa fim respectati in complexitatea fiintei noastre iar egoistul nu este capabil sa faca asta. Mai trist este ca egoistul nu-si da seama ca e egoist. Ramanand singur, nu isi pune problema ca anumite lucruri s-au produs din cauza lui, ca anumite incapacitati i-au facut pe ceilalti sa se indeparteze de el. El are intotdeauna dreptate. Nu poate sa iasa din sine, sa se priveasca, sa analizeze. Dupa el, ceilalti gresesc constant. ( ce ironie, nu?).

Cand ceilalti se indeparteaza de el, se simte frustrat si se victimizeaza. Nu intelege de ce se simte rau. Nu poate sa se gandeasca ca se simte asa fiindca e singur. Ca este om si are nevoie de ceilalti. Ca asta e natura umana. Ca de-asta traim inconjurati de oameni. Ca trebuie sa traim cu ei. Ca avem nevoie unii de ceilalti, ca nu putem trai singuri si chiar daca traim, traim prost. Si pentru a trai cu ceilalti, trebuie sa ii putem lua in calcul si pe ei, nu numai ca satisfacatori ai nevoilor noastre. Si ca nu putem sa facem celorlalti lucruri care nu ne plac noua ( cum spune proverbul). Ca in definitiv nici nu-i dificil daca ne gandim la acest lucru inainte sa intreprindem o anumita actiune. Dintr-odata totul devine foarte simplu. Ceilalti sunt oameni ca si noi si nimanui nu-i place sa stea langa cineva langa care nu simte ca traieste.

Este foarte adevarat ca, astazi cand totul se misca foarte repde, cand viata este extrem de complexa, cand trebuie sa facem milioane de lucruri intr-o zi, sa fim cei mai si cei mai, disponibilitatile pentru cei din jur sunt reduse. Atunci, fara sa vrem, facem lucruri care-i pot rani pe ceilalti.

Si in acelasi timp, pentru a putea supravietui, fiecare dintre noi are nevoie de o doza minima de egoism. Devine problematic in momentul in care doza este prea mare si face rau celor din jur.

Sa nu uitam sa-i respectam pe ceilalti ca pe noi insine.

Sa nu uitam ca avem nevoie unii de ceilalti.

Ca nu putem trai izolati.

Ca avem nevoie de comunicare.

Ca este necesara echilibrului nostru.

Ca avem nevoie sa impartim cu ceilalti tot ce ni se intampla.

Ca pana la urma este cea mai mare bogatie pe care o ai. Bogatia de a fi inconjurat de oameni.

De a putea trai cu ei.

De a fi fericit cu ei.

De a nu fi singur.

Nu fiti egoisti, veti da nastere celui mai mare haos launtric, veti perturba cele mai frumoase sentimente, va veti dezumaniza si veti face mai mult rau decat bine celor din jurul vostru. Nu veti mai avea identitate in fata lui Dumnezeu, oamenii va vor confunda cu vanitatea, ignoranta, rea-vointa si se vor retrage din vietele voastre atunci cand va asteptati mai putin, lasandu-va stingheri.

Nu va creati o lume doar a voastra, stiind ca aveti nevoie sa fiti inconjurati de oameni, sa traiti linistiti, impacati si fericiti, alaturi de acestia.

Daca ne uitam in jur, privind locul unde traim, mediul care ne inconjoara, observam ca suntem complet dependenti de acest mediu si mai ales de oameni, alaturi de care cultivam sau ar trebui sa cultivam toate valorile pozitive si morale, insa problema pe care o avem este ca nu intelegem legile naturii si lumea in care traim si astfel presupunem ca acestea ar fi egoiste: daca vor face o fapta buna atunci si ele vor face ceva frumos pentru noi. Asta pentru ca firea noastra e din ce in ce mai egoista.

Dar ceea ce ni se cere, de altfel si singurul lucru, este sa tindem catre Creator cu toata fiinta noastra, sa intelegem problemele si dorintele noastre, sa ajutam oamenii si sa-i respectam, sa fim buni inainte de toate si cu sufletul smerit. Sa incetam sa fim avari, materialisti, sa gandim urat despre ceilalti si sa fim egoisti, caci:

"Oare cati dintre noi traim cu adevarat impacati cu noi insine si cu ceilalti? si "Oare cati nu comitem nelegiuri si pacate din aceasta non-valoare nemiloasa, numita egoism?

Va scriu mai jos o poezioara de suflet, care sper sa va incante:

Rodul Duhului

Rodul Duhului bogat toarna-l Doamne la nevoi,

Dragostea cea mai curata sa se tese printre noi.

Indelunga Ta rabdare dovedita-n veacuri mii,

Lasa-mi-o mai arzatoare sa te-astept pana ce vii.

Bunatatea Ta de Tata fa sa o arat mereu,

Printr-o facere de bine pentru cei din jurul meu.

Da-mi credinta si putere in trairea, lupta mea,

Sa ma apere-n durere cat o fi vremea de grea.

Bucuria ta cea sfanta toarn-o Doamne-n viata mea,

Precum ingerii iti canta, glasul meu la fel as vrea.

Da-mi blandete si-ndurare, bun sa fiu pe-acest pamant

Tine-ma Isuse tare, ascultand al tau Cuvant.

Si ajuns pe patul mortii, lasa-mi pacea-n suflet lin

Sa luceasca-n bezna noptii, ca luceafarul senin.

Astazi, 20 aprilie 2010 va spun o legenda.

Legenda spune ca Moise a stat odata in meditatie langa o fantana. Un drumet s-a oprit sa bea din fantana si, cand s-a aplecat, i-a cazut punga de la cingatoare. Omul a plecat. La scurt timp, un alt om a trecut pe langa fantana, a vazut punga si a luat-o.

Putin mai tarziu, un al treilea s-a oprit sa-si potoleasca setea si s-a culcat apoi la umbra fantanii. Intre timp, primul a descoperit ca-i lipsea punga si, dandu-si seama ca nu putuse sa o piarda decat la fantana, s-a intors, l-a trezit pe cel ce dormea acolo (care, desigur, nu stia nimic) si i-a cerut sa-i inapoieze banii. Intre cei doi a urmat o discutie apoi s-au infuriat si primul l-a doborat pe celalalt.

Martor la acestea, Moise i-a spus lui Dumnezeu: Vezi, de aceea nu cred oamenii in Tine. E prea multa nedreptate si rau in lume. De ce a trebuit ca primul trecator sa-si piarda punga si sa devina apoi un ucigas? De ce a trebuit ca cel de-al doilea sa gaseasca punga cu banii pentru ca nu muncise? Al treilea era complet nevinovat. De ce a fost omorat?

Dumnezeu a raspuns: Iti explic doar o singura data. N-o pot face la fiecare pas. Primul trecator era fiul unui hot. Punga contine banii furati de tatal sau de la tatal celui de-al doilea trecator care gasind punga, n-a luat decat ceea ce i se cuvenea. Al treilea era un ucigas a carui crima nu avea sa fie descoperita niciodata si care a primit de la primul pedeapsa pe care o merita.

Pe viitor sa crezi ca exista un sens si o dreptate in tot ce se intampla, chiar si atunci cand tu nu le intelegi.

Ei bine, sper sa va placa cand o cititi, caci aceasta legenda este foarte inteleapta, captivanta, emotionanta si numai buna sa ne faca sa reflectam pentru o clipa. Ea ne vorbeste despre relele care se isca intre oameni, nedreptati, despre crima si pedeapsa, nevinovatie, meditatie si nu in ultimul rand despre puterea divina, care da sens vietii noastre in tot ceea ce ni se intampla, "chiar si atunci cand tu nu intelegi".

Consecintele actiunilor noastre patimase pot fi de multe ori nefaste si nu fac decat sa ne tulbure vietile, pentru ca de multe ori tendinta oamenilor este sa judece dupa aparentele inselatoare. Prin urmare, toate nedreptatile si relele din aceasta lume isi gasesc radacinile undeva in urma, de unde putem apoi sa intelegem si sa tragem concluziile potrivite pentru intelegerea vietii, care de fapt rezida in credinta in Dumnezeu.

Putem spune astfel: Credinta in Dumnezeu este unicul raspuns la taina raului.

Traduccion al espanol:

La leyenda dice que una vez Moises meditaba junto a una fuente. Un viajero se detuvo para beber de la fuente y, al doblarse, se le cayo la bolsa del cinturon. El hombre se fue. Pronto, otro hombre paso por la fuente, vio la bolsa y se la llevo.

Poco despus, un tercero se detuvo para calmar su sed y luego se durmio a la sombra de la fuente. Mientras tanto, el primero descubrio que la bolsa le habia desaparecido y al darse cuenta de que no habia podido perderla que en la fuente, volvio, desperto al hombre que dormia alla arriba (que, por supuesto, no sabia nada) y le pidio que le devolviera el dinero. Entre las dos personas empezo una discucion y luego se enojaron y el primero le derribo al otro. Testigo de esto, Moises le dijo a Dios: Mira, es por eso que la gente no cree en Ti. Es demasiada injusticia y mal en el mundo. Por que el primer viajero tuvo que perder la bolsa y luego convertirse en un asesino? Por que el segundo tuvo que encontrar la bolsa con el dinero para el que no habia trabajado? El tercero era completamente inocente. Por que lo mataron?

Dios respondio: Te explico solo una vez. Que lo puedo hacer a cada paso. El primer viajero era el hijo de un ladron. La bolsa contiene el dinero robado por su padre del padre del segundo viajero que al encontrar la bolsa, tomo solamente lo que le correspondia. El tercero era un asesino cuyo crimen no debia ser revelado nunca que recibio del primero la pena que se merecia.

En el futuro piensa que hay una manera correcta y una justicia en todo lo que sucede, incluso cuando no las entiendes.

Bueno, espero que les guste cuando lean, porque esta leyenda es muy sabia, emocionante y buena para hacernos reflexionar por un momento. Ella nos habla de los males que comienzan entre las personas, las injusticias, el crimen y el castigo, la inocencia, la meditacion y por ultimo pero no menos importante sobre el poder divino que da sentido a nuestras vidas en todo lo que nos sucede, " aun cuando tu no entiendes".

Las consecuencias de nuestras acciones apasionadas pueden ser malas y no hacen mas que perjudiciar nuestras vidas que a menudo la gente tiende a juzgar por la apariencia enganosa. Por lo tanto, todas las injusticias y los males de este mundo tienen sus raices en alguna parte detras, y entonces comprendemos y extraemos las conclusiones para entender la vida, que en realidad se encuentra en la fe en Dios.

Podemos decir lo siguiente: La fe en Dios es la unica respuesta al misterio del mal.

Vai mie daca nu iubesc.

Aduna-ti toate puterile, linisteste-te, sterge-ti lacrimile si uita-te la ceas. E acolo, atarnat sus in perete de ani buni, ceasul care iti masura zilele cand plecai la scoala, cand te intorceai si iti mai ramanea atat de putin timp pentru studiu. Acum esti mare, ai trecut asa de frumos prin mrejele copilariei, te-ai destins in decorul prieteniilor, zilelor care parca nu se mai sfarseau alaturi de colegii de scoala, iar azi te mandresti ca ai terminat o facultate.
Da, am terminat o facultate, spui, dar la ce folos daca nu am un servici, daca aflu peste ceva timp ca acea facultate nu era acreditata si nu am capatat mai multa experienta dedicandu-ma cel putin voluntariatelor sau practicii neplatite? Traiesti ca un copac bine infipt in pamant, dar ale carui crengi se clatina in nestire. Nu vrei sa crezi ca viata ta e doar o viata banala, anosta, ma trezesc, mananc si apoi mai ies din casa sa ma mai intalnesc cu prietenii sau sa merg la shopping. Incepi sa te opresti din plans, uitandu-te la ceas, de asta data la ceasul de la mana, pe care ti l-a oferit in dar iubitul tau, cu ocazia zilei tale de nastere. E primul cadou de la el, e primul gest frumos pe care l-a facut de cand sunteti impreuna, un ceas. Un ceas...si incepi sa iti aduci aminte cand ti l-a pus cu drag la mana si reflectezi putin: mi-a daruit timpul care sta intre noi, orele care se scurg neincetat fara el, teama de a ramane cu mana stanga despartita de ceas si de timp, in caz ca mi-l va fura careva.
Te intinzi in pat, trupul cazandu-ti obosit peste cearceaful de bumbac in acel pat frumos aranjat, sperand ca poate iubitul tau se va gandi sa iti faca o vizita neasteptata, mai ales ca nu mai trecuse pe la tine de aproximativ doua saptamani.
Inchizi ochii, iti deschizi sufletul si te gandesti din nou la el. Cand iti intra cineva in suflet, cand te implici trup si suflet intr-o relatie, nu are cum sa iti mai iasa de acolo chiar si atunci cand stii ca ai alaturi o familie care te iubeste, frati cu care sa imparti problemele si bucuriile tale, prieteni pe umarul carora sa iti plangi suferinta si sa te descarci. Da, o iubire adevarata iti ramane in suflet, pe veci.
Esti singura in camera ta, cu ceasul la mana, imbracata intr-o rochita de vara si cu toate amintirile frumoase pe umeri. Ai vrea sa fie langa tine, dar el este departe, ai dori sa te stranga in brate, dar stii ca te amagesti pentru ca este imposibil si te intrebi daca va veni weekend-ul viitor la tine sa fiti din nou impreuna. Iti spui pe de-o parte ca ai vrea sa vina, dar pe de alta parte ca ai vrea sa-l mai tii putin la distanta si sa inventezi o scuza. Nici tu nu stii ce vrei, esti mai tot timpul confuza, dai prea repede frau sentimentelor si gandurilor, iar apoi constati ca nu ai procedat cum trebuie. Te grabesti in a lua decizii fara sa te gandesti si sa analizezi mult timp toate variantele pe care le ai la dispozitie de la ceilalti si uite asa te gandesti mereu la tine, cum sa iti fie bine, transformand totul intr-o mare de egoim fara sa iti dai seama ca gresesti si fara sa consulti ceea iti dicteaza inima. Asa sunt eu, asa gandesc si nimeni nu ma schimba, e scuza care primeaza pentru tine in diferite imprejurari, dar ce-i drept, mai si gresesc. Te uiti la icoana din perete si afirmi inca o data cu tarie: "Mai si gresesc."
Si te intrebi: dar ce face el sa imi arate adevaratele sentimente? cata straduinta a depus pentru dragostea noastra? cu cate dulceata sufleteasca a venit la mine cand imi era greu si aveam nevoie sa plangem impreuna? de cate ori a alergat inspre mine cand sufeream si patul era plin de lacrimi?
Oh, spun, iubitul meu, am simtit chinurile care nu se mai terminau zile in sir, am cautat sa aflu noutati despre tine, dar nu te gaseam si tu erai strain pentru mine, am purtat pe umeri greutatea vorbelor tale dureroase care-mi taiau rasuflarea si am tacut dorind sa te fac sa intelegi ca vorbele nu isi mai aveau rostul...
Si oare, de ce dintr-atatea clipe ale vietii iti dedici atat de putine in care sa simti doar dragostea lui? De ce alergi pe drumuri care la un moment dat se vor inchide si apoi vei ramane singur si fara dragostea care sa iti mai poarte de grija?
Din nou te uiti la ceas. Inca nu este tarziu, niciodata nu va fi tarziu sa ierti, sa te accepti si sa te iubesti pentru ca la randul tau sa oferi aceasta iubire imensa cu care suntem inzestrati. Te gandesti in sinea ta ca omul nu este niciodata cu desavarsire rau, el are si lucrurile sale bune si pe cele rele. E greu sa le ierti pe toate, e adevarat, dar daca nu ierti nici din iubire si ramai impietrit ca o statuie in fata sentimentelor calde ale aproapelui, iti vei aduce o mare durere in suflet si ti-l vei simti sfasiat, cuprins de ispita cea rea si astfel te vei indrepta spre propria prabusire, nefericire si neputinta.
Se spune ca in viata trei lucruri sunt de trebuinta: intai: dragostea; cel de-al doilea: dragostea; si cel de-al treilea: dragostea. Numai dragostea? Da, numai dragostea, dar oare sunt capabila sa vad dulcea mea suflare in dragostea pe care i-o nutresc? Straluceste in mine bucuria trupului cand ma atinge sau doar e placerea momentului?
Ce este dragostea lui pentru mine? - E vai tie daca nu iubesti.
Ce este dragostea mea pentru el? - E vai mie, daca nu iubesc.

Sa lasam despartirea sa puna capat relatiei pentru ca suntem confuzi, nu mai avem rabdare, ne plictisim prea usor intr-o relatie sau sa ne refacem din ceea ce invatam pe parcurs pentru a ne salva?

Tu ce alegi?

Ai grija de DRAGOSTEA TA si n-o lasa sa-ti scape, o vei pierde, te vei schimba, te vei transforma si nici puterea de a ierta nu o vei mai avea pentru cel de langa tine. Traieste-ti acesti ani frumosi si aceste clipe extraordinare ale vietii in liniste deplina, intelepciune, iertare si odihneste-te mereu in dragostea ei/lui.

Iubirea.

Iubirea ne face viata mai placuta. Ne face placere sa fim iubiti si sa iubim, dar adesea uitam o persoana importanta atunci cand iubim. Propria persoana. Parca e mai simplu uneori sa-i iubim pe altii, sa le acceptam si calitatile si defectele deopotriva. Ce faci insa cu aceasta iubire sau cu iubirea altora, oricat de mare, daca nu crezi ca meriti sa fii iubita, din cauza ca tu nu te apreciezi?
M-am gandit ca ar fi foarte potrivit sa iti vorbesc despre un sentiment nobil care-l caracterizeaza numai pe om: despre iubire si rolul ei pentru propria persoana. Iubirea este temelia vietii; nu are vreo forma palpabila...si nici limita. Reprezinta o energie foarte puternica, capabila de a transforma totul. Ea face viata mai placuta, usurand munca si imbunatatind comunicarea. Iubirea are putere. Fara iubire, omul traieste singur, in "intuneric", cauta fericire, dar nu o gaseste nicaieri, fiindca nu poate distinge nimic in bezna. Si este imposibil sa-ti impartasesti iubirea cu altii, daca n-o gasesti in interiorul tau. Tu esti prima persoana pe care trebuie sa o iubesti. Tu esti prima persoana cea mai importanta, prietenul tau cel mai credincios, cel care ramame intotdeauna alaturi de tine. Ai grija de tine asa cum ai face-o daca ar fi vorba de prietena sau prietenul tau cel mai bun.
Iubeste-te, accepta-te si iarta-te. Iti recomand sa studiezi aceste indemnuri si sa le folosesti ori de cate ori devii prea critic/a, prea sever/a cu tine insuti/insati sau cand nu esti multumit/a de rezultatele obtinute.

Ce inseamna a te iubi?

• a-ti acorda dreptul de a-ti simti si de a-ti exprima adevaratele nevoi;


• a fi raspunzator/oare - dar nu in sensul de a fi vinovat/a - pentru tot ceea ce esti, pentru tot ceea ce traiesti, pentru tot ceea ce simti, pentru tot ceea ce crezi;


• a refuza sa-ti asumi responsabilitate pentru tot ceea ce traiesc altii;


• a fi sincer/a - a gandi, a spune si a face ceea ce simti cu adevarat inlauntrul tau.
  

A te accepta inseamna:

• a recunoaste ca tot ceea ce ti se intampla a fost inregistrat, in mod constient sau nu, in "agenda" experientei tale de viata;


• a-ti acorda timpul necesar pentru a parcurge etapele vietii, fara a judeca sau critica;


• a te vedea asa cum esti, in fiecare moment, cu toate calitatile, slabiciunile si limitele tale;


• a-ti aprecia puterea si a-ti folosi capacitatile la maximum, pentru binele tuturor.
  

A te ierta inseamna:

• a intelege ca nu exista greseli, ci numai experiente tipice unor perioade de acomodare sau de inceput;


• a inceta sa te critici sau "sa-ti dai cu pumnii in cap";


• a inceta sa te mai simti vinovat/a atunci cand nu esti, deoarece a fi vinovat/a inseamna a face un lucru dinadins, pentru a provoca un rau cuiva.
  

Stii foarte bine ca perfectiunea nu exista. Nicio fiinta de pe pamant nu este perfecta. Trebuie sa inveti sa te iubesti si sa te accepti pe tine, dar si pe ceilalti. Iubirea este o energie extrem de puternica. Pentru a primi iubire, trebuie sa daruiesti iubire, neconditionat. Cu cat vei semana mai multa iubire pentru tine si in jurul tau, cu atat te vei simti mai iubit/a si imbogatit/a sufleteste.

Iata cateva sugestii in acest sens:

1. Obisnuieste-te sa observi calitatile celorlalti, in loc sa le remarci defectele.

2. Ofera de bunavoie ajutor rudelor si prietenilor, in loc sa astepti mereu sa ti se ceara ajutorul.

3. Daca te critica cineva, intelege faptul ca respectivul nu te detesta pe tine ca om, ci poate nu agreeaza o fateta a personalitatii tale.

4. Bucura-te atunci cand ceilalti au parte de fericire si succes. Este cea mai buna metoda de a le atrage la randul tau, cu o alta ocazie.

Nu uita ca ai atata iubire in interiorul inimii tale, care te energizeaza, te ajuta si te face sa fii optimist/a. E de ajuns sa iti deschizi inima si sa te accepti asa cum esti, in diverse momente ale vietii, mai usoare sau mai grele. Acceptandu-te, energia iubirii poate circula in voie prin tine, ceea ce-ti va permite sa-ti imbunatatesti viata mai usor si ori de cate ori ai nevoie de acest lucru.

Parafrazand, as putea sa te indemn si sa ma indemn in acelasi timp: iubeste-te si iubeste, ca sa fii iubit/a!

Pentru mine, dragostea, iubirea adevarata exista cu o singura conditie: ca noi doi sa ne cunoastem, sa comunicam cu incredere in fiecare zi, sa impartasim gandurile si sentimentele noastre, sa ne respectam si sa daruim tot ceea ce avem mai bun in noi. Restul vine de la sine si astfel "iubirea invinge totul si noi ne lasam invinsi de ea!"

Unde esti copilarie cu POVESTEA TA cu tot?

VA URMA...

Finalul...ca un nou inceput...

Dupa finalizarea cursurilor liceale si promovarea examenului de bacalaureat sper "Sa va nasteti din nou, in bine!"
Indiferent de modul in care veti privi in urma: cu bucurie sau cu tristete, cu amaraciune sau cu multumire, doresc sa va adunati energiile, toata zestrea acumulata, familiala, materiala, financiara, de vointa, de inteligenta, spirituala, de intelepciune, sa le puneti in ordine si sa va nasteti din nou in bine. Eu zic, ca acest lucru va fi spre binele vostru si ganditi-va la ce puteti lua bun din jurul vostru sau la ce puteti construi bun in jurul vostru de acum inainte.
Nu insistati sa puneti aceleasi intrebari acelorasi persoane, de la care vin aceleasi raspunsuri si poate nu favorabile voua.
Orientati-va spre rezolvarea altor probleme, observati ce atitudini au altii in jur. Chiar daca nu sunteti de acord cu ele, intrebati-va daca atitudinea voastra e cea mai buna, daca va aduce in avantaj pe voi. Nu fiti purtatatorii de informatie ai altor persoane doar pentru un profit ieftin, care anuleaza calitatea de om. Pustiul nu apare doar departe de ocean sau la Tropice, ci si in jurul omului lipsit de credinta de valoare, care conditioneaza subiectiv totul, vinde si cumpara totul.
Toti ne nastem, traim mai mult sau mai putin si cautam sa ne salvam din orice situatie, prin forte proprii, cu spijinul familiei, al prietenilor, colegilor, al strainilor din jur, al scolii, unii fara sa-i striveasca pe cei din jur, altii dimpotriva, strivindu-i cat mai mult. Oricare ar fi varianta, ea iese la iveala si atunci intr-un caz iubirea vine de la sine, in celalalt se departeaza.
Nu-i sufocati pe cei din jur, dragi voua, cu iubirea voastra.
Actele de posesie sunt valabile doar pentru bunuri mobile si imobile, nu si pentru trupuri si suflete. Dati libertate iubirii, dar nu prin jignire, nepasare, lovire, uitare.
De peste 2000 de ani ne putem salva si sa nu uitati asta nici in bucurie, nici in suferinta.
Sper sa va nasteti din nou in bine si poate o sa mai aud si eu din cand in cand de ecoul iubirilor voastre!
Adunati-va exemplar, toate fortele, sa reusiti la BAC si la alte examene. Sanatate, vegheati asupra ei si va doresc sa va intalniti sufletul pereche. Daca nu v-am inundat cu iubirea mea poate v-ati racorit cand si cand in ea!
Sa ne vedem cu bine!
Semnat: prof.diriginte, Soare Veronica
vineri 16 iunie 2006


Cata sensibilitate si emotie!
Ce poate fi mai duios decat vorbele calde ale unui dascal, ca un poem frumos dedicat elevilor sai dupa 4 ani petrecuti impreuna? Eu am simtit aceasta bucurie a muncii implinite alaturi de un dascal de exceptie, de o sensibilitate aparte, plin de caldura sufleteasca si soare in privire, adica doamna diriginta din anii de liceu. Datorita acestei doamne profesoare, mi-am dat seama ca sunt un om important si pe aceasta cale ii multumesc, transmitandu-i toata recunostinta mea, felicitarile mele pentru gandurile dedicate si tot binele din lume. Sa va rasplateasca Dumnezeu cu multa sanatate, liniste sufleteasca, ganduri frumoase si numai bucurii.
Sunt MANDRA pentru ca ati fost dascalul meu.