Se spune si cred ca stim cu totii ca orice inceput are si un sfarsit. Acest inceput poate fi unul bun sau unul rau, depinde de cum alege fiecare sa il perceapa si sa il inteleaga in momentul in care constientizeaza finalitatea rezultatelor.
Omenirea a avut inca de la inceputuri un Creator, o Divinitate care a dat nastere la ceea ce azi putem vedea, admira in jurul nostru: munti spectaculosi, cascade impresionante, flori de tot felul, rauri si parauri frumos curgatoare, pasari si animale si aceasta enumerare poate continua la cata natura atotcuprinzatoare si puternica avem. Cu alte cuvinte, acest inceput si sfarsit a cuprins totul, a avut totul pentru o buna desfasurare a vietii intre oameni, liniste pe pamant si cultivare a credintei in Dumnezeu, dar cum ispita a stat la tot pasul intre stramosii nostri, in final aceasta a avut castig de cauza si astfel Raul si-a facut simtita prezenta printre oameni. Deci, tocmai de la inceputuri, finalitatea a fost una negativa, rea si pervertitoare pentru primii oamenii si bineinteles pentru generetiile urmatoare: pacatul stramosesc dainuie, continua sa existe, este clasificabil si cel mai rau este ca se transmite din generatie in generatie. Si-atunci ne intrebam poate firesc: la ce folos un inceput sau mai bine zis un nou inceput daca suntem supusi tot timpul greselii? Bine-bine, poti spune, nu pot sa nu initiez nimic acum pentru ca o sa fac pacate sau ca o sa fiu ispitit, e foarte simplu: asta-i viata, trebuie sa o acceptam si sa ne acceptam asa cum suntem, iar in acest sens voi da un exemplu:
1. Bancher, 50 de ani, casatorit, cu copii, vila, masina si conturi in banca. Oare ce crede acest om despre greseli, pacate, inceput si finalitate si oare ce crede despre Dumnezeu? Oare merge pe premisa ca nimic nu mai conteaza decat ca banul si bunastarea familiei sa primeze? Vom vedea in cele ce urmeaza.
Se spune despre bancheri ca sunt oameni intelepti, seriosi, cu studii economice temeinice, capabili sa conduca, cu un deosebit spirit intreprinzator si cu performante la nivel inalt. Un inceput bun, o caracterizare plina de perspectiva, dar in fond si in fapt, cine sunt acesti bancheri si ce fac ei? Intr-adevar, sunt oameni ca si noi, insa au o functie de conducere, sunt sefi, superiori, cu foarte multi bani, dar care isi asuma riscuri enorme cu banii oamenilor sau altfel spus, riscuri generate de ceea ce se poate intampla cu acestia. Un exemplu concludent este cazul directoarei de la Credit Europe Bank, care ii convingea de pe cei care veneau sa-si depuna economiile pentru ca se va ocupa personal de conturi. Nimic iesit din comun pana acum, insa in momentul in care esti acuzat de frauda informatica, acces neautorizat in sistemul informatic, fals in inscrisuri sub semnatura privata, inselaciune si delapidare, pacatul acestei doamne director graieste de la sine. Asadar, in acest caz, avem un inceput destul de promitator: o functie in structura de conducere, foarte multi bani pentru a trai cu mult peste limita decentei si mai presus de toate acestea o familie. Finalitatea? Arest pentru 29 de zile si posibilitatea de a-si petrece o buna parte a vietii in inchisoare.
2. Director S.C.......S.A., 43 de ani, casatorit, cu familie, apartament in Bucuresti, casa de vacanta la Snagov, masini si conturi in banci. L-am putea intreba pe domnul director despre cum a fost ajutat de Dumnezeu si ce sacrificii a facut dumnealui pentru a ajunge aici. Pai poate fi foarte simpla explicatia, dar pot exista mai multe variante, dar sa o dam exemplu pe aceasta: a inceput sa lucreze ca simplu inginer pe santier si pas cu pas a avansat la functia de director, urmand ca apoi sa isi infiinteze propria firma, sa se extinda de-a lungul timpului si astazi sa aibe un renume. In prezent, aceasta societate investeste foarte multi bani, incheie contracte cu statul din urma castigarii licitatiilor publice, cu incasarea comisioanelor si spagilor de rigoare s.a.m.d. Prin urmare, inceputul nu s-a lansat tocmai pe roze, ci a evoluat treptat si astazi persoana in cauza se bucura de rezultate exceptionale si profit de zeci, poate chiar sute de milioane de euro. Unde este pacatul, unde s-a gresit in acest caz?! Am fi tentati sa spunem ca niciunde, dar ia ganditi-va numai la faptul ca la un moment dat tu insuti, ca si director al societatii poti deveni proprietatea altcuiva si vei fi manevrat, condus dupa niste reguli si norme foarte stricte si severe in asa fel incat tu si angajatii tai va trebui sa lucrati ca niste roboti, chiar ca niste sclavi in beneficiul firmei, pentru ca deh, in zilele de azi nu ai incotro, nu ai unde s-o mai apuci in tara asta, te multumesti cu ce ai si atat, chiar de ai putin, tot mai putin... Deci, foarte usor poti sa decazi si sa fii inlocuit.
Am putea spune pana aici ca totul este logic. Vorbeam despre inceput si finalitate, dar tu chiar crezi ca asta e tot? S-a intamplat si s-a terminat? Nu, asa este, nu este tot. Sunt doar situatii limita care incep si se sfarsesc, dar atentie, sunt doar situatii date, intr-o anumita perioada de timp, oameni cu probleme, la fel, probleme care apar, se desfasoara si intr-un final se duc, tot intr-o anumita perioada de timp. Dar cum ar continua aceasta logica?
Daca inceputul si sfarsitul din cadrul anumitor situatii de viata ne sunt la indemana, atunci cum stam cu marele inceput si marele sfarsit? Logica functioneaza in continuare: stim si de marele inceput am putea adauga, dar oare tot asa stim si de mare sfarsit? Categoric NU. Pana acum, tot ceea ce s-a facut nu au fost decat simple aprecieri neconvingatoare, care inca se practica, dat fiind ca vedem din ce in ce mai des oameni care ies in strada si propovaduiesc a doua venire a lui Iisus. Ne lovim de obstacole greu de trecut, de boli, de accidente, de foamete, de razboaie, clima in continua schimbare, de bombe atomice, saracie, desfranare s.a.m.d. Oare aceasta sa insemne marele sfarsit? Asta sa ne fi pregatit Domnul Nostru? Eu una nu cred si sustin faptul ca cine greseste plateste, greseala fiind ori cu voie, ori fara de voie si ca de fapt omul constituie suma propriilor greseli pe care trebuie sa le plateasca cumva.
Esti bolnav? Nu-ti face prea multe griji. Dumnezeu stie de ce ti-a impovarat umerii cu aceasta greutate...sa nu iti para rau, sa te nu invinovatesti sau sa ii invinovatesti pe ceilalti, e durerea ta si trebuie sa ti-o accepti, sa ti-o asumi si sa te rogi sa iti fie bine. Asta nu inseamna ca ai fost pedepsit sau lovit crunt de soarta, ci s-a intamplat, poate nu din vina ta sau poate nu din vina altora, dar s-a intamplat cu un scop si unde mai pui ca daca iti poti duce boala cu tarie si optimism pana la sfarsit nu vei fi decat un om de admirat, apreciat si laudat ca un bun exemplu ce esti.
Iti este cald si nu mai poti de sufocare? Curg apele de pe tine de atata munca? Nu-i nimic, asta chiar nu este nimic in comparatie cu chinurile pe care le-a indurat Iisus pentru salvarea ta de la moartea vesnica. Din trupul tau curg ape de transpiratie, dar din trupul Mantuitorului au curs siroaie de sange pentru ca tu sa ai parte de mantuire, aici pe pamant si acolo sus in cer, de viata vesnica.
E adevarat, avem probleme multe, dar una dintre ele si cea mai importanta este ca oamenii din zilele noastre nu isi mai ajuta semenii, nu se mai gandesc si la ei, nu ii mai sprijina macar cu solutii, nimic. In zilele noastre, fiecare traieste pentru el, pentru propriul egoism.
Nu vreau sa ma gandesc la cifra ingrijoratoare a oamenilor saraci inregistrata in ultimii 20 de ani in Romania care de altfel a capatat dimensiuni si intensitati noi. Din pacate, se pare ca a disparut cu desavarsire preocuparea oamenilor nostri din conducere de combatere a saraciei, mai ales acum prin masurile drastice de reducere a salariilor precum si prin disponibilizarile atator oameni. Si este clar: nu se doreste, nu exista vointa sa se acorde acest ajutor pentru o viata decenta, sa se mai lupte pentru binele tarii, e foarte evident acest lucru pentru ca il simtim si il resimtim de atatea ori.
Milioane de oameni au uitat cum mai e sa zambesti, cum mai e sa te simti linistit si multumit inainte de culcare, cum mai e sa nu ai niciun stres...toate acestea sunt cu mult departe de realitate, realitatea fiind cu totul si cu totul alta: oamenii sunt din ce in ce mai adanciti in saracie, in datorii, stresati si manipulati, invartiti pe degete la locul de munca, chinuiti de soarele dogoritor, palizi si tristi la fata, aproape fara niciun Dumnezeu. Suntem o tara foarte afectata de marea involburata de probleme, iar bietii oameni sunt tot mai loviti de atatea necazuri si situatii limita...
Asta nu se numeste indeplinirea principalului obiectiv major al statului care ar trebui sa se ocupe de bunastarea si confortul cetateanului asa cum se intampla in alte tari, asta se cheama batjocura, nesimtire dusa pana la extrem si cred ca in curand ESEC fatal. SPERANTA mai este, dar nu stiu daca inca se mai poate aplica la noi in tara.
